Mansholt – primul comisar european

comisia-europeanaLecţiile trecutului pentru provocările viitorului

Toată lumea, de la politicieni la oameni simpli, vorbește, studiază sau își dă cu părerea despre politicile și strategiile europene, despre cât de „bune“ sau cât de „rele“ sunt ele. De exemplu, în România acum sunt foarte la modă dezbaterile pe marginea Politicilor Naționale de Dezvoltare Rurală 2014-2020 (PNDR). Dar puțină lume știe că aceste politici agricole europene, aplicate în statele membre UE, sunt posibile datorită muncii unor vizionari. Iar unul dintre aceștia este Sicco Leendert Mansholt. Ați auzit de el? Probabil că unii dintre dumneavoastră, nu…

Primul comisar…

Sicco Leendert Mansholt (1908-1995), unul dintre părinții fondatori ai cooperării europene, primul comisar pentru agricultură și „arhitectul“ Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene, a fost numit comisar pentru agricultură la înființarea Comunității Economice Europene din 1958 și a deținut această funcție până în 1972, după care a devenit președintele Comisiei Europene pentru o jumătate de an. Prin planurile sale logice și bine gândite Mansholt a câștigat respect unanim. Deşi era conştient că va avea de înfruntat o rezistenţă puternică, Mansholt nu a ezitat să se desprindă de convențiile existente, opunându-se președintelui francez de Gaulle prin pledoaria sa pentru o uniune politică europeană și prin ambițiile sale atlantice. „Europa are nevoie de pionieri cum a fost Mansholt, cu viziune în domeniul producției alimentare și în asigurarea securității alimentare. Are nevoie de pionieri care au curajul și perseverența de a obține ceva, de a schimba ceva“, se consemna în presa vremii.

… și primul pas

Pe 15 ianuarie 1962, la o conferință de presă la ora 6 dimineața, la sfârșitul unei ședințe maraton de 200 de ore, Mansholt a anunțat că ultimele obstacole din calea unei Politici Agricole Comune au fost eliminate. Se spune că negociatorii, aflați la un moment dat în impas, au reuşit să-și continue activitatea doar cu ajutorul unor pahare de whisky dublu. Alții au ajuns în spital din cauza epuizării. Nu şi Mansholt! El a prezentat rezultatele ca și cum tocmai s-ar fi ridicat de la micul dejun după o noapte odih­nitoare. Acesta a fost un moment istoric… Prin acordul privind politica agricolă, Comunitatea Economică Europeană a pus bazele primei politici cu adevărat comune. Ea trasa liniile definitorii ale unei piețe interne cu prețuri garantate pentru produse cum ar fi cerealele și ouăle, precum și taxarea importului la granițele externe. Cele şase țări au renunţat la orice cale de întoarcere, pentru a urma un curs european. Mansholt a avut capacitatea de a crea un pact între industrie și agricultură. New York Times relata atunci că „un nou gigant a răsărit“.

O strategie în patru puncte

Se poate spune că Mansholt nu doar a construit motorul Europei, ci a fost el însuși motorul. Planul lui Mansholt se baza pe următoarele principii:

1) Europa fără război și foamete;

2) Eradicarea sărăciei din zonele rurale;

3) Consolidarea competitivității Europei;

4) A fi mai întâi puternici din punct de vedere economic, urmând apoi asumarea responsabilității față de problemele mediului. Astfel, politica de piață și de prețuri inițiată de Mansholt s-a dovedit capabilă să asigure stabilitate veniturilor fermierilor, aprovizionării și persoanelor care lucrau în agricultură. Sectorul agricol a înflorit, tot așa și prelucrarea și livrarea produselor agricole. Dar a apărut o problemă: prețurile garantate mari au fost menţinute pentru prea mult timp. Acest fapt a cauzat surplusuri în agricultură, cu toate consecințele negative ce au decurs de aici. Atașamentul său faţă de ideea de raționalizare a dus la creșterea dimensiunilor unităţilor de producţie, la supraproducție și la degradarea mediului înconjurător. În acest sens, Mansholt și-a dat seama că politica sa a deraiat treptat, că s-au produs excedente structurale care erau susţinute financiar. A înţeles că pactul vechi încheiat de el între industrie și agricultură nu mai este de actualitate. Concluzia lui Mansholt la sfârșitul carierei sale politice a fost că mărirea populației fără precedent, utilizarea intensivă a resurselor naturale și maximizarea producției au mers prea departe.

Politica Agricolă Comună

Politica Agricolă Comună a Europei a fost subiectul multor schimbări și reforme ulterioare. Însă străduința lui Mansholt de a raționaliza agricultura, de a crește competitivitatea economică a Europei, de a garanta securitatea alimentară și de a oferi oportunități pentru zonele rurale este încă evidentă. În ciuda perioadei de supraproducții structurale, acum ne confruntăm cu noile provocări de a hrăni o populație de peste 7 miliarde de oameni. Idealurile lui Mansholt, așa cum sunt exprimate ele în Planul Mansholt și mai târziu în Manifestul său, pot fi un model pentru conturarea politicii actuale. La urma urmei, securitatea alimentară nu este garantată! Migrarea oamenilor de la țară la oraș face necesară oferirea de perspective pentru tinerii din mediul rural, din sectorul agricol și din afara sa.

Una dintre cele mai mari provocări este aceea de a recupera decalajul enorm care există între bogați și săraci. Trebuie să fie clar că nu va exista dezvoltare durabilă atât timp cât sărăcia structurală nu este eliminată, atât timp cât există inegalitate, atât timp cât războaiele civile și conflictele duc la violență. Săracii trebuie să aibă acces la piață, la asistență medicală și educație. Cele mai multe țări în curs de dezvoltare au o pondere mare a populației rurale și vor putea realiza o creștere economică numai printr-un sector agricol puternic și competitiv. Șomajul poate fi combătut prin crearea de valoare adăugată, prin antreprenoriat în industria alimentară. Acestea au fost, la acea vreme, ideile de bază ale lui Mansholt.

Concluziile lui Sicco Mansholt

– Energia, mâncarea, creșterea populației, materiile prime, industrializarea, ecologia sunt interdependente. Toate sunt un întreg.

– Este imposibil de a îmbunătăți ceva la un aspect fără a-l înrăutăți pe altul.

– Întotdeauna problemele trebuie privite într-un context mai larg și trebuie evitată tentaţia de a face compromisuri care afectează temeliile politicii.

– Încurajează și sprijină o cooperare structurală între Cercetare, Informare și Educație.

– Prețuiește Triunghiul de Aur: Guvern, Știință și Comunitatea de Afaceri.

Sursa: Harm Evert Waalkens – fermier și fost membru al Parlamentului Olandei timp de 12 ani

Bogdan PANŢURU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *