cemrom doloflor

Lumea, în căutare de soluţii, biogazul…, resursă a viitorului

Share Button

– Domnule Emilian Mureşan, v-am aflat opiniile despre biogaz, despre necesitatea producerii acestei resurse energetice a viitorului. Ne aflăm acum într-una dintre fermele în care se produce aşa ceva, undeva în apropiere de Marienfeld – Germania. Puteţi detalia fluxul tehnologic al instalaţiei de aici?

– Este vorba despre o staţie cu o capacitate de până la 1000 KW. Ca resurse foloseşte gunoiul de grajd şi porumbul siloz. După cum se observă, personalul care lucrează aici nu este numeros, dar cel existent este bine pregătit, din câte ne-am dat seama.

Practic, există câteva tancuri (fermentatoare, postfermentatoare) şi partea finală, unde ajunge ceea ce rezultă în urma acestor procese, adică o masă organică (gunoi) care este folosită la fertilizarea terenurilor. În tancul unu are loc prima fermentaţie, de unde rezultă cea mai mare parte din gaz. Aici intră materia primă în amestec, în proporţii bine stabilite, totul fiind dirijat prin calculator. După prima fermentaţie, materia primă merge mai departe în postfermentator, de unde se extrage iarăşi o parte din gaz. Din cele două tancuri se extrage aşadar biogazul care intră într-o altă instalaţie de desulfurare, după care ajunge la CHP-uri, adică la motoarele care funcţionează pe acest biogaz şi care antrenează un generator electric. Aici este produs curent la 220 V care se ridică cu ajutorul unui transformator la 400 V, după care se livrează în sistemul naţional. O altă parte a biogazului este folosită pentru producerea energiei termice.

Mai trebuie spus că toate aceste operaţiuni sunt programate pe un calculator, totul fiind electronizat. Trecerea dintr-un tanc în altul se realizează cu ajutorul unor pompe speciale, iar preîncălzirea tancurilor se face cu ajutorul căldurii obţinute din arderea gazului produs. Se ştie că bacteriile care declanşează şi întreţin fermentaţia au nevoie de o anumită temperatură pentru a transforma o parte din materia organică în biogaz.

– Care este avantajul celui care furnizează curent electric în acest sistem?

– Pe lângă plata curentului propriu-zis, a kilowatului, se primesc nişte bonusuri. În primul rând, cel care livrează primeşte trei certificate verzi pentru fiecare kw şi unul pentru energia termică produsă. În baza acestora se acordă reduceri de preţ pentru autoconsum, dar şi alte avantaje. Foarte important este ca la o asemenea instalaţie să-ţi găseşti un consumator liniar pentru această energie, adică un beneficiar cu acelaşi consum pe toată perioada anului. Dacă nu, ai nevoie de nişte echipamente speciale de reciclare care presupun costuri suplimentare şi nu este eficient.

– Credeţi în viitorul acestor instalaţii de biogaz?

– Fără discuţie, şi eu vreau să investesc în aşa ceva, cu sau fără accesarea de fonduri europene. Am vizitat multe astfel de investiţii, iar în această deplasare am vrut să văd şi alte tehnologii de producere a silozului. În Germania, în Austria, cartiere întregi sunt încălzite cu ajutorul energiei termice produse prin arderea biogazului pentru că există posibilitatea ca acesta să fie transportat prin conducte la distanţe de zeci de kilometri. Este mai uşor să duci gazul decât apa caldă, care pierde multe grade de temperatură de la producător la consumator. Şi mai este un lucru. Într-un sistem naţional este nevoie de energie, deci practic în acest domeniu nu există concurenţă.

I. BANU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.