Leonardo Badea (BNR): Provocări ale evoluției economiei: redresare, restructurare, reziliență

Viceguvernatorul BNR, Leonardo Badea, a dat publicități o analiză în care își prezintă punctul de vedere legat de contextul economic actual și impactul evenimentelor recente asupra economiilor țărilor UE. Reproducem mai jos câteva fragmente.

Contextul economic și financiar pe care îl traversăm este deosebit de dificil, fiind marcat de situații excepționale precum: prelungirea pandemiei de Covid-19, disfuncționalitățile în lanțurile de producție și distribuție, majorarea prețurilor în sectorul energetic și agresiunea militară a Federației Ruse împotriva Ucrainei, cu implicații profunde la nivel economic și social, care vor rămâne de referință pentru foarte mult timp.

În pofida evoluției situației pandemice, pe fondul unui amplu sprijin monetar și fiscal, economia globală a înregistrat o revenire în cursul anului 2021, care a fost susținută de lansarea procesului de vaccinare, relaxarea treptată a restricțiilor și redeschiderea activităților din sectorul serviciilor. Viteza de redresare a fost, evident, inegală, influențată de mai mulți factori, precum impactul diferit al blocajelor apărute în procesele de producție și în lanțurile de aprovizionare. (…)

Invazia Ucrainei de către Rusia a creat obstacole noi în parcursul spre redresarea economică la nivel global și a amplificat riscuri de natură geopolitică, care după mai bine de o lună de conflict militar intens tind să rămână ridicate. Ca urmare a războiului din Ucraina, au fost impuse sancțiuni economice și financiare fără precedent la adresa Federației Ruse (eliminarea din SWIFT a mai multor bănci rusești și o serie de alte sancțiuni împotriva altora, înghețarea unui nivel semnificativ al rezervelor valutare, embargouri privind exportul de înaltă tehnologie ș.a.), care au creat un nou val de provocări.

Creșterea prețurilor și amplificarea volatilității pentru anumite categorii de bunuri, cu precădere pentru petrol și gaze, dar și restrângerea accesului la unele importuri de produse agricole pentru care Rusia și Ucraina asigurau o pondere importantă a exporturilor la nivel global au generat o serie de șocuri în ceea ce privește oferta, mai ales pentru unele economii din spațiul european, în ceea ce privește lanțurile de aprovizionare, prețurile mărfurilor și, nu în ultimul rând, nivelul de încredere. Între cele mai expuse state se numără Moldova, Polonia și Țările Baltice, având în vedere legăturile economice și geo-strategice, dar și istoria lor lungă de relații tensionate cu Rusia. Efectele de propagare ca urmare a conflictului dintre Rusia și Ucraina se răspândesc la nivel mondial într-o perioadă în care majoritatea țărilor încă se confruntă cu dificultăți economice, financiare, fiscale și de natură socială, ca urmare a problemelor pe care le-au întâmpinat în timpul pandemiei. Complexitatea situației este accentuată de o serie de alte evoluții, precum: transformările induse de noile tehnologii, integrarea tehnologiei digitale în multiple segmente ale societății, dezvoltarea modelor de afaceri, care modifică fundamental modul în care se creează plus-valoare, dar și schimbările în contextul geopolitic.

Război vs Pandemie

Remarcăm astfel faptul că impactul situației actuale nu poate fi comparat cu cel al pandemiei. Spre deosebire de situația cu care ne-am confruntat în plină pandemie, care a necesitat măsuri țintite, menite a debloca înghețarea temporară a unor sectoare economice, contextul actual este diferit având în vedere evoluția mediului macroeconomic, spațiul fiscal din ce în ce mai limitat și schimbările structurale care se produc la nivelul economiei, inclusiv ca urmare a pandemiei. Agresiunea militară a Federației Ruse împotriva Ucrainei și intensificarea tensiunilor pe care le-a declanșat generează creșterea susceptibilității și o serie de incertitudini din perspectivă economică, care ar putea conduce la derapaje ale procesului de redresare, determinând totodată o volatilitate semnificativă a piețelor financiare.

În cazul României, pe lângă vulnerabilitățile de natură structurală ale economiei, în actualul context trebuie gestionate corespunzător potențialele riscuri aferente persistenței pandemiei și incertitudinilor privind dinamica procesului de redresare economică, cele generate de criza din sistemul energetic și de blocajele apărute în lanțurile de aprovizionare și în procesele de producție. Alte surse importante de riscuri și incertitudini vizează aspecte precum: ascensiunea puternică a inflației, gradul de absorbție a fondurilor europene, creșterea datoriei publice sau continuarea procesului de consolidare fiscală în vederea atingerii țintei de deficit bugetar, conform reglementărilor europene, până la finele anului 2024. (…)

Vulnerabilitățile UE

De asemenea, cele două vulnerabilități care se manifestă la nivelul Uniunii Europene, respectiv vulnerabilitatea privind asigurarea securității alimentare și vulnerabilitatea privind asigurarea securității energetice (în condițiile în care agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei a perturbat semnificativ aceste piețe) ar putea fi gestionate mai bine în România comparativ cu majoritatea covârșitoare a țărilor din Uniunea Europeană, dacă s-ar îmbunătăți guvernanța pentru aceste domenii la nivel politic și administrativ.

În domeniul agroalimentar, războiul din Ucraina a creat mai multă incertitudine cu privire la disponibilitatea viitoare a cerealelor și a produselor oleaginoase, la accesibilitatea acestora (din cauza prețurilor ridicate și a tendințelor inflaționiste) și a adăugat un nou val de instabilitate piețelor deja tensionate. România este printre principalii producători de cereale și oleaginoase din UE (25% din producția de porumb a UE, 34% la floarea-soarelui, 14% la soia), iar aproximativ 50% din producție este vândută la extern. Pentru exemplificare, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică, în anul 2021 România s-a situat pe primul loc în UE la producția de porumb boabe și de floarea-soarelui, iar la grâu pe al patrulea loc la producția realizată (după Franța, Germania și Polonia). România exportă materie primă, având valoare adăugată redusă și importă produse alimentare prelucrate, care au valoare adăugată mai ridicată, astfel încât țara noastră înregistrează un deficit comercial cu produse alimentare ridicat și în creștere, grevat cu precădere de vulnerabilitățile privind bunurile de natură alimentară cu un grad mai înalt de prelucrare. Nivelul ridicat al importurilor de produse alimentare ar putea constitui o vulnerabilitate, cu potențial sistemic. Criza determinată de pandemia COVID-19 a scos în evidență o serie de aspecte semnificative pentru domeniul agroalimentar, precum: necesitatea asigurării unui nivel adecvat al sustenabilității alimentare care este o parte integrantă a siguranței alimentare, eficientizarea lanțurilor de aprovizionare, respectiv a proceselor de producție și, nu în ultimul rând, nevoia de digitalizare a proceselor de producție și de distribuție.

Aspecte precum cele menționate anterior, dar și altele derivate din potențiale crize viitoare ar putea fi gestionate prin elaborarea unei strategii privind domeniul agroalimentar care să aibă ca principal obiectiv implementarea unei politici industriale pentru sectorul alimentar și abordarea problemelor structurale din acest domeniu.

România ca potențial agricol

România are premisele necesare pentru a se poziționa bine la nivel european având în vedere, pe de o parte, potențialul agricol neprelucrat în vederea obținerii de produse finite și, pe de altă parte, resursele financiare pe care le poate atrage prin intermediul fondurilor europene, inclusiv pentru dezvoltarea digitalizării sau a economiei verzi.

În ceea ce privește sectorul energetic, România are printre cele mai mici niveluri de dependență de resursele energetice importate din Rusia și deține un potențial ridicat de a fi exportator net. Un rol important poate reveni canalului privind energia verde, fiind planificate proiecte de aproape 60 mld. euro până în anul 2030, atât în sectorul public, cât și în cel privat. Acest lucru ar genera o structură și mai diversificată a surselor de energie, diminuând dependența de conjunctura favorabilă sau nu a uneia dintre resursele energetice. Impactul pandemiei și războiul din Ucraina au necesitat un răspuns masiv, substanțial și, în anumite cazuri, fără precedent, pentru abordarea efectelor economice și a celor sociale ale acestor fenomene excepționale.

Ce urmează

Scopul principal pentru perioada care urmează nu ar trebui să fie revenirea la situația existentă până la apariția acestor crize, ci valorificarea inițiativelor care și-au dovedit eficiența pe termen scurt și dezvoltarea acestora în obiective de politică pe termen lung. Acest proces trebuie să implice transformările în ceea ce privește funcționarea economiei, mecanismele de finanțare, furnizarea serviciilor publice și identificarea de soluții pentru unele probleme structurale.

Spre exemplu, o inițiativă foarte recentă în contextul eforturilor de realizare a tranziției către o economie mai verde prin reducerea emisiilor poluante a constituit-o semnarea unui memorandum de înțelegere de către operatorii de sisteme de gaze naturale din România, Ungaria, Polonia și Slovacia pentru dezvoltarea unui sector energetic prietenos cu mediul, respectiv a unei rețele de hidrogen în regiune. În acest sens, la inițiativa părții române, patru operatori de transport și de sistem de gaze naturale din Europa Centrală, respectiv Transgaz din România, FGSZ din Ungaria, Gaz-System din Polonia și, respectiv, Eustream din Slovacia au încheiat un parteneriat strategic având ca scop cooperarea în vederea identificării posibilităților de decarbonizare privind operațiunile pe care aceștia le desfășoară, explorării potențialului de a transporta gaze verzi și CO2, dezvoltării producției de hidrogen și a identificării diferitelor industrii în cadrul cărora poate fi utilizat hidrogenul.

Pentru atingerea celor mai bune rezultate, o astfel de inițiativă trebuie corelată cu strategia energetică, cu cea privind dezvoltarea durabilă și cu realitățile economice.

(I.B.)