Legumicultorii, în economia de piaţă

Privit de pe şoseaua care merge spre Paşcani, oraşul Târgu Frumos apare ca un port asediat de banchize de gheaţă. Sunt cele peste 200 hectare de solarii de la care se aprovizionează cu legume mai toate localităţile mari din Moldova.

Între cei care sunt dedicaţi cu trup şi suflet acestei străvechi ocupaţii este şi domnul Mihai Maxim (foto). Orăşean pentru că locuieşte la bloc şi calcă, cum spune domnia sa, pe trotuar până ajunge la solarii. Ajuns aici ca mai toţi cei peste o mie de ruşi lipoveni din localitate, „roboteşte“ din zori până-n noapte. De formaţie inginer energetician, domnul Maxim a revenit după 1990, odată cu dispariţia unităţilor economice, la îndeletnicirea pe care a învăţat-o de la părinţii şi bunicii săi.

Legume „curate“

Acum are amenajate cinci mii de metri pătraţi de solarii, din care livrează pieţei, începând din luna februarie, ceapă verde, spanac, zarzavaturi, ridichi şi, de curând, primele cantităţi de castraveţi. Împreună cu fiul său, proaspăt absolvent al Facultăţii de Horticultură, până mai ieri lucra la plantarea tomatelor, verzei, conopidei şi astfel, se poate spune, că în legumicultură activitatea este cu „foc continuu“.

Vestiţi pentru calitatea produselor, legumicultorii din Târgu Frumos urmează cele învăţate de la înaintaşi, cum ar fi utilizarea îngrăşămintelor organice, dar apelează şi la noutăţi de ultimă oră – irigarea prin picurare sau polenizarea tomatelor cu ajutorul bondarilor aduşi într-un mic stup de carton din Olanda. De altfel, asociaţia legumicultorilor din localitate – majoritatea ruşi lipoveni – se intitulează Ecoleg. Interlocutorul nostru, ca toţi cei peste 400 de membri ai asociaţiei, ţine să sublinieze faptul că legumele produse aici sunt „curate“.

La mâna intermediarilor

Domnul Maxim îşi desface legumele la Suceava. Aici le vinde unui angrosist, pentru că nu poate sta în piaţă zile la rând. Angrosistul, nu de puţine ori, dublează preţul şi oferă marfa altui precupeţ care, la rândul lui, adaugă o anumită sumă. Iată de ce, ofertează interlocutorul nostru, cumpărătorii se plâng că legumele sunt tot mai scumpe, iar cei care câştigă, în dauna producătorilor şi a consumatorilor, sunt intermediarii.

Un alt impediment în desfacerea legumelor este relaţia cu supermarketurile. Asociaţia a încercat să ofere marfă proaspătă şi de calitate, dar condiţiile impuse de marii comercianţi – taxe uriaşe pentru expunerea la raft şi, mai ales, un flux continuu de marfă pe tot timpul anului – au făcut ca legumele pe care le cumpără oamenii din aceste magazine să fie aduse din Olanda sau Siria la preţuri pe măsură.

De altfel, ne spune interlocutorul nostru, şi din cauza sărăciei vânzările merg tot mai prost. Ceea ce se vindea în urmă cu zece ani într-o zi, astăzi dacă se desface în trei-patru zile.

Asocierea – un vis îndepărtat

– De ce nu vă asociaţi, aceasta v-ar da posibilitatea să vă apăraţi interesele?

– Am încercat, vine răspunsul, dar există atâtea piedici, încât, vă spun drept, te laşi păgubaş.

Domnul Maxim remarcă faptul că unii legumicultori cu dare de mână au accesat proiecte pe Măsura 112, dar cei mai mulţi sunt beneficiarii Măsurii 141. Este un lucru bun, cum la fel ar fi asocierea în grupuri de producători. Din păcate, aici există prevederi care mai mult te împiedică. Iată doar un exemplu: cei care se asociază trebuie să fie minimum cinci. Bucuroşi că au rezolvat-o şi astfel vor avea o serie de beneficii, proaspeţii asociaţi află că trebuie să devină grup de producători abilitaţi. Aşadar din nou drumuri la Bucureşti, bani pentru proiecte, timp pierdut. „Abilitat“, grupul de producători este obligat prin lege să facă investiţii, cum ar fi un mic depozit, o platformă ş.a. care costă bani, ce trebuie împrumutaţi de undeva.

Ce se întâmplă? se întreabă retoric domnul Maxim, după ce omul face aceste cheltuieli, legea se schimbă aşa cum se întâmplă de multe ori sau, pur şi simplu, ni se spune că nu sunt bani.

Iată întrebări la care cei care diriguiesc treburile agriculturii ar trebui să răspundă. Legumicultorii din Târgu Frumos – şi nu numai ei – aşteaptă.

Stelian CIOCOIU