La Valea Ciorii se lucrează americăneşte

Comuna Valea Ciorii, situată în zona estică a judeţului Ialomiţa, s-a făcut cunoscută, de-a lungul anilor, ca o aşezare în care locuitorii săi au ştiut să se descurce. Zicala „Sapă, sapă, până dai de apă“ este la ea acasă de mai bine de un secol.

Ţăranii din această parte a inimii Bărăganului poartă pecetea satului care se învecinează doar cu orizontul ce leagă cele patru puncte cardinale de uriaşa horă a fetelor morgane. Şi tot aici, toamna se adună turmele de ciulini ce o iau la goană de nebune de pe malurile Ialomiţei şi Borcei, de la Piua Petrii, Vlădeni, Făcăeni, Borduşani, Lăcusteni, tăind Ţăndăreiul, Sudiţii şi Mărculeştii. În urma lor, a ciulinilor, flăcăii cărora abia le-au dat tuleii mustăţii, înarmaţi cu bâte, urlă precum lupii, până când ajung aproape de Perişoru şi Lahovary şi de multe ori chiar până la Drajna şi gara Ciulniţa. Povestea ciulinilor din Bărăgan a fost dăltuită în suferinţa şi sărăcia cojanilor din partea locului, în cuvinte-lacrimă de către Panait Istrati, aşa cum Brâncuşi a înălţat Coloana Infinitului, asemenea unei brazde milenare, ridicată din pământ să sărute cerul, să strige lumii cât de puternic e în braţe plugarul român.

Înfăşat în gândurile acelor vremi, peste care au trecut anii ca nişte sarici de spini, am ajuns în faţa a două pancarte. Pe prima scria „Bine aţi venit“, pe a doua „Valea Ciorii“. Şoseaua asfaltată, mai ceva ca cele naţionale şi chiar autostrăzile „pictate“ cu gropi din ce în ce mai dese, şerpuia printre casele purtând cuşme albe de ninsoare şi coşuri prin care fumul se urca subţire către norii ce anunţau o viitoare ninsoare. În ogrăzi se vedeau porumbarele încărcate cu ştiuleţi, căpiţele de fân şi glugile de coceni, semn că în grajduri şi coteţe gospodarii au animale şi păsări şi nu o duc rău. În totalitatea lor, aceste imagini vorbeau despre aşe­zarea bine gospodărită, care are în fruntea ei oameni ce au ştiut, la viaţa lor, să dea cu sapa şi cu coasa, n-au fost alde vântură vorbe.

Pe tânărul inginer Iulian Ionescu l-am găsit la locul convenit, la Întreprinderea Individuală Sandu Marin Iulian. Şi acum ne-am întâlnit cu o particularitate aparte. Dar să-l lăsăm pe interlocutorul nostru să-şi prezinte această activitate, suntem tentaţi să-i spunem fermă, dar este un SMA de tip nou. „Am 25 de ani, sunt absolvent al Facultăţii de Agronomie, cu un masterat în mecanizare, care îmi permite să-mi ordonez activitatea pe întregul an agricol. Defalcarea lucrărilor mecanizate o realizez pe campanii şi epoci. Şi aici intervine surpriza. Eu sunt sub contract cu PFA Mihaela Dorina Ionescu, licenţiată în economie, dar care a lucrat numai în agricultură şi are însuşirile omului care ştie să vorbească cu pământul, cu plantele, pe care le consideră o uzină care îţi dă în funcţie de cât îi dai şi nu oricum, ci la timp şi de calitate. Şi încă un amănunt. Dumneaei are în exploatare 760 ha, pe care cultivă grâu, porumb, rapiţă, floarea-soarelui. La care se adaugă sectorul legumicol, unde există un solar pe aproape 800 de metri pătraţi, în care se pregătesc şi se aclimatizează răsadurile pentru cele 6 ha de vinete, ardei gras – 5 ha şi un hectar de tomate.

Adăugaţi la acestea 6 ha de ceapă, 3 ha de cartofi şi 5 ha de pepeni. Mai fac o precizare: din 2015 am înfiinţat şi sectorul pomicol pe 10 ha, unde s-au plantat, în suprafeţe egale, piersici, caişi, pruni, meri şi cireşi, care în curând vor avea un aport important la dezvoltarea celor două unităţi. Reţineţi că de exploatarea celor 760 ha se ocupă doamna Mihaela Dorina Ionescu, care este mama mea, cea care, de când am trecut în clasa a şaptea, a avut grijă să mă ia în câmp şi să-mi dea de lucru. Mi-a dat acele munci pe care considera că pot să le fac şi nu oricum, ci de calitate. De altfel, şi în vacanţele perioadei în care am fost student şi am făcut masteratul am făcut „practica agricolă“ sub privirea exigentă a unui fermier care îmi spunea tot timpul: „Noi trebuie să lucrăm americăneşte şi pe tine o să te ajut să-ţi faci întreprindere individuală, care să asigure toate lucrările mecanizate existente pe terenul pe care îl am în exploa­tare.

“ În ultimii cinci ani, de când execut absolut toate lucrările, producţiile obţinute au crescut. Întreaga suprafaţă de cereale este destinată loturilor semincere, unitatea fiind autorizată de unul dintre cei mai importanţi distribuitori de seminţe. În 2016, an în care agricultorii s-au confruntat cu destule dificultăţi cauzate de seceta excesivă din timpul verii, s-au obţinut următoarele producţii: la grâu – 8.530 kg/ha (200 ha), la rapiţă – 3.560 kg/ha (150 ha), la floarea-soarelui – 3.720 kg/ha (180 ha) şi la porumb 7.560 kg/ha (200 ha). Aceste producţii au fost realizate în condiţiile unei urmăriri atente, de la înfiinţare şi până la depozitare şi preluarea lor de către cercetătorii firmei beneficiare. Pe loturile semincere producţiile obţinute şi buna lor valorificare au contribuit la realizarea unor profituri ce au făcut ca în ultimii cinci ani să primenim întreaga „divizie“ de mecanizare, care are acum maşini agricole şi toate seturile necesare pentru efectuarea, în perioada optimă, a tuturor lucrărilor.

Elocvente sunt: tractorul de 265 CP, o adevărată uzină, împreună cu scarificator şi disc greu, care, prin lucrarea solului, la 30-35 cm, îi oferă pământului o revenire la viaţă şi creşterea fertilităţii. Acestuia i se adaugă trei tractoare John Deer, de 180 CP, fiecare având în dotare pluguri reversibile, discuri, semănători pentru păioase şi prăşitoare, nivelatoare şi instalaţii pentru fertilizarea culturilor, care se fac simultan, înlăturând în acest mod tasarea solului. Pentru transportul recoltei la locurile de depozitare avem două tractoare de 90 CP și respectiv 130 CP, fiecare având remorci basculabile de ultimă generaţie. La noi, atât recoltarea grâului şi rapiţei, cât şi a prăşitoarelor nu durează mai mult de 10-12 zile, lucrarea fiind efectuată de o combină Laverda de cea mai mare productivitate. Divizia mecanizată realizează şi lucrările din legumicultură şi pomicultură.

Pentru culturile de ceapă şi cartofi avem maşini speciale, atât la înfiinţarea culturii, cât şi pentru recoltare. Pentru pomii fructiferi avem tot setul de instalaţii în vederea combaterii dăunătorilor şi distrugerea vegetaţiei spontane, a buruienilor. Toate utilajele şi întreaga dezvoltare a dotărilor de mare valoare s-au realizat prin proiecte-program menite să ne permită accesarea de fonduri de la Uniunea Europeană, fără de care nu am fi putut asigura creşterea continuă a producţiei şi a competitivităţii economice. La ora actuală, ne gândim şi avem deja un proiect pentru a pune bazele creării unui centru pentru aclimatizarea legumelor şi fructelor în Câmpia Bărăganului. În acest sens, vom colabora cu staţiunile de specialitate din zona noastră. Pe parcurs, vom încadra un tânăr absolvent, pe care de altfel îl şi urmărim de vreo doi ani, care să facă muncă de cercetare, căruia îi vom asigura întreg know-how-ul în vederea creşterii şi impunerii pe plan naţional şi chiar european a noilor produse realizate în Câmpia Bărăganului. Pentru acest deziderat sperăm să fim sprijiniţi în conti­nuare cu fondurile venite de la Uniunea Europeană, care, bine gospodărite, ne asigură condiţiile să creăm noi locuri de muncă.“Ce trebuie reţinut este faptul că atât unitatea mamei, cât şi a fiului au conturi separate, ca de altfel şi contabilitatea, fiecare înregistrându-şi atât cheltuielile, cât şi beneficiile. Cert este că, fiind mamă şi fiu, între cei doi nu se vor ivi dificultăţi şi nici trageri pe sfoară.

Mihai VIŞOIU

Revista Agrobusiness nr. 3, 1-15 februarie 2017 – pag. 18-19

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email