Eveniment

La conferința LAPAR. Fermierii ajunși pe linia de avarie au lansat semnale SOS

Share

Conferinta-LAPAR-2016jpgSemnalul de alarmă lansat de fermieri în cadrul Conferinței SOS Agricultura României organizată de Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România a ținut autoritățile la masa de prezidiu mai mult de trei ore.  Evenimentul a fost deschis chiar de Laurențiu Baciu, președintele LAPAR care a prezentat o listă amplă a problemelor din agricultură care trebuie să-și găsească rezolvarea cât mai urgent. Primul punct al acestei liste a fost desigur situația de la APIA și întârzierea cu care se dau subvențiile. Vânzarea terenurilor către străini, ca și Legea 321 care ar fi trebuit să reglementeze relația producătorilor români cu supermarketurile au fost catalogate de cel mai vocal fermier al româniei legi antiromânești.  În altă ordine de idei, pentru că agricultorii sunt hărțuiți de instituțiile statului: ANAF, AFIR, iar controalele sunt făcute de multe ori nejustificat aceștia au concluzionat – munca este infracțiune. A fost cerută demisia domnului Nicolae Horumbă de la APIA, în schimb a fost lăutat președintele Comisiei pentru Agricultură Nini Săpunaru care a declarat „am legiferat de când îl avem pe Irimescu, cât n-am legiferat în 3 ani“.

Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu încântat de prezența numeroasă a fermierilor prezenți la eveniment  a pus situația de la APIA pe seama cauzelor obiective. Florin Marius Faur, noul director general al APIA a anunțat că în următoarele 4 zile, circa 150.000 de fermieri ar putea intra la plată, însă cele 192.000 de cereri pentru subvenție venite din zootehnie și alte 130.000 de cereri mixte așteaptă să își vină rândul, fără a putea menționa o dată exactă în acest sens.

O dată pe an fermierii privesc autoritățile de sus

Dar asta doar la propriu. De la balconul Centrului de Conferințe Auditorium Pallady din București. Acolo unde își desfășoară lucrările an de an Conferința LAPAR. Din acest loc fiecare vorbitor pare o mogâldeață, iar membrii prezidiului, cu toată somptuozitatea fotoliilor, o linie zig-zagată. Anul acesta conferința s-a desfășurat pe 18 mai, cu doar o zi înaintea deschiderii expoziției de la Fundulea AgriPlanta – RomAgroTec.

Iohannis a bifat la capitolul „dă-i încolo de fermieri!“

Dacă anul trecut președintele României (am scris intenționat cu literă mică funcția cea mai înaltă în stat) a trimis un mesaj cu scuzele de rigoare pentru că nu a reușit să ajungă la eveniment, anul acesta nu a mai catadicsit să se deranjeze nici măcar cu atât. Poate unde domnia sa este dator doar Facebock-ului. Pentru că acolo comunică mai abitir decât pe cărările oficiale. Sau poate SPP-ul nu a găsit un loc de parcare. Ca mai toți participanții veniți de prin toate colțurile țării să-i vază pe politicieni cum își asumă răspunderile pentru „dezastrul din agricultură“. Dar, surprinzător, tocmai tehnocratul acuzat de dezastru de fosta putere a venit să-i asculte pe reprezentanții fermierilor. A stat cuminte în fotoliu și a ascultat pe rând toate „moțiunile aspre“ depuse cu o anume „durere până la os“, cum a reliefat literar unul dintre vicepreședinții LAPAR, fermierul Gheorghe Albu (ca să nu spun fostul ministru secretar de stat la Agricultură). Acesta a ridicat cel mai mult o problemă personală la rang de „buba tuturor bubelor“. Este, sunt convins, o problemă reală faptul că salcâmul nu e asimilat ca eligibil în perdelele forestiere, deși s-ar fi încadrat ușor la aproape toate capitolele. De aici fermierul se plânge că a pierdut 50.000 euro. Dar până să ajungă aici a dat un pic și prin probleme asemănătoare cu cea a domniei sale. Discursul a fost numai bun de continuat văicărelile liderului suprem al organizației. Care, culmea, ar vrea ca toate alimentele din supermarket să fie ale producătorilor români. Că sunt mai bune. Dar dacă tot sunt mai bune decât ce importăm, de ce nu exportăm ca să îndreptăm balanța comercială?! De ce este nevoie de o lege ca să fie impuse pe masa românilor?! Nu ar fi mai bine să învățăm să vindem?! Să facem marketing și sampling?!

Să naționalizăm pământul, tovarăși!

Pământul, fraților, dacă tot e un bun național, nu ar fi mai bine să-l naționalizăm?! Să scoatem veneticii din țară și eventual să-l dăm în arendă foștilor președinți de CAP sau foștilor directori de IAS pe un blid de mălai, că altfel ne mănâncă străinii ăștia cu tot cu fulgi? În loc să vedem și partea plină a paharului: că prețul terenurilor a crescut și e bine pentru capitalizarea fermelor. Că acei străini au adus genetică și utilaje, dar și tehnologii pe care până atunci nu îndrăznise nimeni să le încerce. Ba și o anume practică a bunului simț. A respectului proprietății. A educației spiritului antreprenorial. Ba și locuri de muncă plătite onest. Că nimeni nu își vinde pământul de dragul de a-și cumpăra BMW. Da, terenul să fie tot agricol, iar cei care l-au cumpărat să respecte legea. Așa cum este ea. Și fiecare să plătească dacă a greșit.

Dacian Cioloș, tehnocratul

Că tot aflăm de pe la Gazeta Sporturilor că bactericidele sunt diluate de 4.200 de ori. Ori că peste 2,5 tone de caise și nectarine provenite din Turcia au prezentat depășiri ale limitei maxime admise pentru fungicidul kresoxim-metyl, în urma controalelor derulate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) în perioada 5-11 mai. Sau că peștele din Spania are viermi. Deci peste tot sunt și uscături, iar cineva trebuie să fie la vigilență. Că altfel apar tot felul de alte probleme grave, cu certitudine. Cum ar fi strâmba lege a salarizării bugetarilor. Dar și multe alte proiecte de legi care așteaptă ordonanțe de urgență. Că deh, procesul legislativ e dificil într-un parlament cât pentru două imperii. Și tot nu se umple Casa Poporului. Poate unde sunt parlamentarii noștri mai slabi și loviți de boala corupției infinite. Dar și de streche. Că nu-i mai aduni decât să-și voteze pensii speciale și arestarea Elenei de la Pleșcoi.

Pentru că tot ceea ce mișcă în țara asta este ba exploziv, ba șocant, ba cine știe ce alt superlativ al extraordinarului. Aproape că ar fi nevoie de o stare de urgență și de intervenția gărzilor patriotice. Noroc că mai apar oameni ancorați în realitate, precum fermierul ialomițean Nicolae Sitaru (și el vicepreședinte LAPAR). Care a vorbit pe șleau. Concret. Fără ocolișuri. Iar Achim Irimescu nu poate face ce nu au realizat ceilalți miniștri care au avut sprijin politic. El știe și înțelege limitarea mandatului său. Din păcate, sunt prea mulți care îi pun în cârcă toate nerealizările celorlalți. Deși Ministerul Agriculturii e ca un tren care frânează când locomotiva trage spre înainte. Și fumul, normal, se vede la locomotivă.

Proba reducerii birocrației în „era Irimescu“

Deși recunosc că ministrul s-a străduit să subțieze dosarul, sunt totuși profund circumspect în ceea ce privește simplificarea procedurilor. Birocrația va solicita încă două, trei hârtii adiacente ca să accepte fiecare filă scăzută de la dreptul la ștampilă. Și aici e nevoie de schimbarea din mers a mentalităților. Încă sunt în funcție tot felul de specialiști crescuți la școlile comuniste, cu mentalități egalitariste și fără respect pentru investitori. Va mai trece ceva apă pe Dâmbovița până ne vom civiliza din acest punct de vedere. Ca un aspect colateral, în Occident la o astfel de manifestare în care fiecare mem­bru participant plătește cotizație, dar nu numai (am văzut și în fabrici din Germania același comportament), toată lumea servește masa în aceleași condiții. Nu există privilegii din acest punct de vedere. Nu există separeuri sau meniuri diferite. Și nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că nu se cade. Acolo ministrul ia masa cu participanții la eveniment. Ca și președinții, ca și secretarii generali. E o chestiune de onestitate și de bun simț.

Legea Camerelor agricole, pe când?

Știu că e nevoie de cooperare. Înțeleg că e nevoie de unire. Dar nu am auzit pe nimeni care să susțină acea taxă de reprezentare propusă cu vehemență de Arnod Perrein. Acei bani care ar putea mișca orga­nizațiile spre profesionism Cu juriști, cu comunicatori, cu negociatori care să vină cu argumente plauzibile la solicitările juriștilor de la minister. Cu un aparat de specialiști în vânzări și marketing care să se ocupe de promovarea produselor, dar și de achizițiile de inputuri. Chiar și o bancă a agricultorilor, cum aveau bătrânii în perioada interbelică. O bancă adevărată care să ajute fermierii să cumpere terenul pus la vânzare de cei în nevoie. Un fel de CAR la care dobânzile se vor împărți corect la numărul de acțiuni deținute de fiecare participant. Acolo și-ar găsi un loc și statul român. Poate și fonduri de investiții. De ce nu? Nu am auzit nimic de camerele agricole ale fermierilor, ci doar o palidă pledoarie pentru cele care practic există doar ca să nu se zică că nu avem ceva acolo. Ori, ori. E nevoie de consultanță și mai ales de educație agrosocială. Una peste alta, Conferința LAPAR s-a transformat într-o manifestare sterilă care nu aprobă niciun document real. În care nu se dezbate nimic. Doar un lung șir de văicăreli și lamentări lipsite de orice orizont. Ca și societatea noastră anostă și lipsită de zvâc. Doar când se umflă mămăliga mai vedem câte o explozie. Dar, de cele mai multe ori, doar un prăpădit de fâs!

Tudor CALOTESCU

Revista Agrobusiness Nr. 11, 1-15 iunie 2016, paginile 6-7

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *