Insula Mare a Brăilei, un centru de performanță și excelență

Insula-Mare-a-BraileiCu ţărmurile scăldate în Dunăre, străjuită la est de Braţul Măcin și la vest de Braţul Vâlciu, Insula Mare a Brăilei sau Balta Brăilei a fost mereu un teritoriu magic râvnit de agricultori.

Trecută prin munca și sudoarea multor generaţii de agronomi, astăzi acest teritoriu cu o întindere de peste 56.000 de hectare strălucește prin excelenţă. Un atribut obţinut pe merit în urma unor investiţii uriașe: 8.000 de angajaţi, mii de utilaje, in-puturi de ultimă generaţie și o echipă de specialiști care asigură un management performant.

O promisiune respectată

Încă de la ora 9.00 șiruri nesfârșite de mașini așteptau încolonate urcarea pe bac pentru a ajunge pe tărâmul administrat de Agricost. După câteva transporturi, cu răbdare, cele 4 bacuri ale societății au adus în Insulă peste 1.000 de invitați. După o strategie bine gândită, cei prezenți au fost grupați și poftiți pe rând să vadă loturile demonstrative. Suprafața generoasă a făcut ca fiecare incursiune de la un câmp demonstrativ la altul să fie o ocazie în plus pentru a admira expoziția vie de soiuri și hibrizi, cei mai mulți înviorați de dușul rece al sistemelor de irigații ce tronau din loc în loc. La fiecare oprire, în liniște deplină, specialiștii și-au expus argumentele pentru care s-a optat pentru un soi sau altul, pentru un hibrid sau altul, oferind detalii despre tehnologiile aplicate.

Văzută ca un armăsar nărăvaș, ținut cu greu în frâu și de la care doar un bun jocheu poate obține rezultate bune, Insula Mare a Brăilei (IMB) are o caracteristică unică care pune la încercare specialiștii: excesul de umiditate din sol, înregistrat primăvara ca urmare a creșterii nivelului Dunării, și seceta care se instalează în luna iunie-iulie. „Dacă primăvara pompăm excesul de apă din insulă (circa 150 mil. mc) în Dunăre, vara aceeași cantitate de apă o luăm din Dunăre pentru a iriga culturile, cu costurile de rigoare, care nu sunt deloc mici. Am avut peste 15.000 ha acoperite cu apă, de aceea și însămânțatul a întârziat până când apa a fost pompată în Dunăre, dar, prin tehnologia aplicată, prin îngrășămintele lichide introduse de anul acesta am forțat un pic plantele, iar la momentul acesta culturile arată bine“, explică Constantin Duluțe, administratorul firmei Agricost.

La venirea în Insulă Lucian Buzdugan, gazda evenimentului, a promis celui care l-a adus, Culiță Tărâță, că va face astfel încât această mare exploatație agricolă să fie unică în felul ei. „Ea era unică prin faptul că era o singură suprafață de pământ, înconjurată de un singur dig, un singur sistem de irigații, un singur sistem de desecare, dar eu am promis să o fac unică și prin rezultatele obținute. La vremea când am venit aici producția era în medie de 2.000 kg/ha la grâu și de 2,000 kg/ha la rapiță. Astăzi realizăm la grâu 7.020 kg/ha şi 12.300 kg/ha la porumb boabe STAS“, declară Buzdugan.

Cum s-a reușit această performanță? „Canalizându-ne pe două direcții: una de maximizare a randamentului pe hectar și a doua de reducere a costurilor. Dacă aceste două deziderate le realizezi ai sigur profit“, spune Lucian Buzdugan.

IMB rivalizează cu Argentina

În mod practic, pentru a obține rezultate diferite s-a trecut la o altă tehnologie. Deși blamată de unii agronomi, tehnologia no-tillage sau minimum tillage este susținută cu vehemență de Lucian Buzdugan care aduce și argumente. Pe de o parte se reduce consumul de motorină, iar în acest caz target-ul este de a trece de la 100 litri/ha la 50 litri/ha, ceea ce se va realiza curând, după cum spune directorul executiv al Agricost și, în plus, se păstrează structura solului cu reale avantaje. „Avem un utilaj cu care facem o serie întreagă de lucrări. Am cerut producătorului Michael Horsch să o facă după dorința noastră. Mașina are 27 m lungime; eu am cerut să facă scarificatoarele pe 4 rânduri, nu pe 3 cum le avea, am cerut ca buncărul să fie în față și nu în spate. Am observat că, lucrând mai puțin terenul, doar fărâmițându-l puțin, nu pierdem apa şi stimulăm activitatea bacteriilor. De la el am învățat să evaluez pământul mirosindu-l. Un pământ bun miroase a cartof scos din oală, este dovada că bacteriile muncesc.“

Deși se spune că masa vegetală trebuie încorporată în sol, dl Buzdugan susține contrariul. „Este complet fals. O țară care a ajuns a treia putere mondială, Argentina, a progresat enorm pentru că nu a incorporat resturile vegetale, le-a lăsat la suprafață, în fiecare an formându-se câte 5 mm de strat organic care protejează solul de eroziune eoliană și în 30 de ani stratul acela a ajuns la 15 cm. Acesta este substratul cel mai organic, este de fapt o mraniță. Acest lucru se întâmplă în Argentina și Brazilia, unde plouă mult. În discuția mea cu Michael Horsch am ajuns la concluzia că, dacă am lua o mașină care ar lucra superficial stratul acesta de materie vegetală și am amesteca-o doar 4 cm cu solul punând bacteriile să lucreze, am grăbi procesul. Nu s-ar mai aștepta 30 de ani, ci s-ar reduce timpul la jumătate. Important este să începi acest fenomen odată. Pentru plantele cu înră­dăcinare profundă avem o mașină care afânează solul. Rândurile mașinii sunt suprapuse în așa fel încât distanța între organele active ale mașinii este de 20 cm. Apoi utilajul introduce un îngrășământ pe bază de fosfor la nivelul viitoarelor rădăcini. Solul se afânează fără să fie răsturnat. Urmează apoi tasarea. Mașina vine cu niște roți groase de cauciuc pe care le are în spate și tasează solul punând din nou în contact microorganismele. În felul acesta se reface capilaritatea, iar apa freatică se ridică spre suprafață la sămânța care va beneficia de o altă apă decât cea venită de sus. Arând la 25 cm sau făcând o lucrare cu discul, rupem capilaritatea, aducem solul umed deasupra şi pierdem atât bruma de apă din sol cât și potențialul apei freatice. Pentru spargerea crustei este nevoie de 3-4 mm“, explică Buzdugan.

Pentru astfel de explicații, dar și pentru altele pe care spațiul nu permite a le prezenta, fermierii prezenți la eveniment consideră Insula Mare a Brăilei o școală pentru toți agronomii din România și de peste hotare. „Aici este un management de precizie, se face o agricultură de vârf, tehnologie ca la carte. Cunosc IMB din anii ’69-’70, iar ce se întâmpla atunci nu se compară cu ce este astăzi. Azi sunt lucrări puține, no-tillage, cu costuri reduse, randamente superioare, insula arată superb“, apreciază Gheorghe Nițu, fermier din Mihăilești.

Viitorul sună bine

Întrebat care este cea mai rentabilă cultură, dl Buzdugan ne-a asigurat că în Insula Mare a Brăilei porumbul tronează și este ridicat la rang de cinste, pentru că a atins o producție medie de 12 tone/ha, depășind chiar și media europeană de 8 tone/ha. Totuși, pentru a ajunge la maturitatea fiziologică, plantele beneficiază de protecție, pesticidele aplicate contribuind la aceste recolte. Prezent la eveniment, directorul general Du Pont România, Vasile Iosif, și furnizorul care asigură circa 70% din schemele de tratament destinate combaterii buruienilor, bolilor și dăunătorilor, a atras atenția invitaților asupra noilor produse: Salsa, un erbicid care combate doar buruienile din familia rapiței fără a dăuna culturii de rapiță, și Credo, un fungicid pentru cerealele păioase. După vizita în câmp acesta a apreciat că, „dacă fiecare vizitator va copia modelul și îl va adapta pentru sola sa, vom putea trece de acele producții medii care sunt derizorii. UE spune că anul acesta România va avea aceeași productivitate medie la hectar ca în anul 1989, ceea ce este trist. În următorii 5 ani din 2015-2020 Du Pont România va investi 10 miliarde de dolari în cercetare și vom aduce 4.000 de produse și aplicații noi pentru agricultură și nutriție“.

Noutatea acestei ediții a fost însă și fabrica de lucernă, unitatea în care din acest an se usucă și se balotează producția obținută de pe cele 2.000 ha cultivate cu această specie. „Lucerna este un foarte bun premergător pentru alte culturi, fiind o plantă care ameliorează solul și aduce un spor de producție cu 30-40% mai mare culturilor care o urmează“, motivează Lucian Buzdugan această investiție.

În ceea ce privește viitorul, pe lista obiectivelor se înscrie zootehnia. „Pasul imediat următor, obligatoriu pentru a ne menține la nivelul la care am ajuns, este să investim în valoarea adăugată a produsului. Ne gândim să trecem o parte din cereale prin burta animalelor, ne gândim la un complex de îngrășare de berbecuți, de ce nu chiar și la un complex de îngrășare a taurinelor pentru a scoate din sămânță proteină animală“, încheie Constantin Duluțe.

Patricia Alexandra POP

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email