Homo homini lupus
Veștile despre dezastre, crize, războaie, pandemii peste pandemii sunt atât de multe și se repetă – în aceeași formă sau în forme diferite – încât îți vine să-ți iei câmpii. Iar întrebarea „În ritmul ăsta unde vom ajunge?“ nu-și mai are rostul… Pentru că am ajuns… Unde? Nimeni nu știe cu exactitate. Ce se știe însă e că trăim finalul unui ciclu: economic, social, politic. Ce va fi? Iar nu putem ști. Cum va arăta ziua de mâine? Dar cea de poimâine? Ce va fi peste 2 ani? Dar peste 5 sau 10? Sunt întrebări fără răspuns… În schimb, scenarii sunt destule. Analiști și experți din toată lumea își dau cu părerea în legătură cu ce și cum va fi următoarea criză. Aceiași analiști și experți care, la începutul anului 2008, anul marii recesiuni, spuneau că toate sunt roz în plan economico-financiar și nu avem de ce ne teme. Și au urmat doi ani crunți pentru economia mondială… O singură voce a anticipat atunci criza. Cu vreo doi ani înainte. Este vorba de economistul Nouriel Roubini, supranumit și Dr. Doom, din cauza prognozelor sumbre pe care le face. A fost printre puținele voci care au anticipat criza din 2008. Ce a declarat anul acesta? Ei bine, Roubini avertizează că economia globală ar putea să treacă prin „mama tuturor crizelor“ din cauza stagnării creșterii economice și majorării prețurilor. Economistul a subliniat într-un editorial publicat în presa britanică că băncile și guvernele „creează condițiile pentru mama tuturor crizelor stagflaționiste de datorii în următorii câțiva ani“. Roubini consideră entuziasmul general în legătură cu criptomonedele, așa-zisele „acțiuni meme“, companiile de achiziții cu destinație specială ca fiind dovezi ale unei exuberanțe iraționale. O altă problemă adusă în discuție de economist este faptul că guvernele lumii au împrumutat cantități mari de bani cu scopul finanțării planurilor de relansare economică. În prezent, acestea sunt mai îndatorate decât acum jumătate de secol. În plus, Dr. Doom atrage atenția că o eventuală criză pornită din China va trage puternic în jos toate economiile lumii. Alți analiști care nu prea se înșală în ceea ce zic sunt și cei de la publicația electronică goldswitzerland.com. Într-un articol intitulat „Lipsurile şi hiperinflaţia vor duce la o mizerie totală“, preluat de presa internațională, aceștia punctează problemele majore în câteva idei. „La sfârșitul ciclurilor economice majore, deficitele se dezvoltă în toate domeniile economiei. Și asta este ceea ce lumea trăiește astăzi la nivel global. Există o lipsă generală de forță de muncă, fie că este vorba de personal de restaurant, șoferi de camioane sau personal medical. Există, de asemenea, lipsuri mari de materii prime, litiu, semiconductori, alimente, o mulțime de produse de larg consum, cutii de carton, energie. (…) Totul este, desigur, pus pe seama Covid, dar majoritatea acestor lipsuri sunt cauzate de probleme structurale. Avem astăzi un sistem global care nu poate face față celor mai mici dezechilibre din lanțul de aprovizionare. Doar o mică componentă care lipsește ar putea schimba istoria. (…) Bombele ar putea apărea de oriunde. Să enumerăm doar câteva: colapsul dolarului, prăbușirea bursei, nerambursări ale datoriilor, prăbușirea obligațiunilor, criza de lichiditate (dacă tipărirea banilor se oprește sau nu are efect), inflația care duce la hiperinflație. Există o mare probabilitate ca nu doar una dintre cele de mai sus să se întâmple în următorii câțiva ani, ci toate aceste lucruri.“
Așadar, suntem la un sfârșit de ciclu. Și nu numai economic… Ci și social și politic… Toate structurile create în ultimii ani sunt doar provizorii, de translație spre altceva. Deja Uniunea Europeană are probleme… Se vorbește deja de un Polexit. Și probabil vor urma și alte exit-uri.
În ultimul timp se tot vorbește de „prostocrație“ și „idioți utili“… Personal cred că nimeni nu e „prost“ sau „idiot“ acum, în acest moment al civilizației. Cred că se trece de la o formă de organizare la alta, iar acum civilizația umană este într-un moment de tranziție. Un moment care se definește prin multe – pandemii, incertitudini, dezastre (naturale, sociale), un pesimism cronic, idealuri politice bolnave la limita patologicului, idealuri sociale de organizare și îndrumare a societății (inclusiv prin tehnologie) la fel de bolnave, fără niciun reper etic sau moral. Dar nu-i nimic… Când vom păși în „minunata lume nouă“ vom înțelege cu siguranță două lucruri… Și anume că nimeni nu e nemuritor și că atâta vreme cât trăim pe Pământ avem datoria să fim oameni onorabili… Vremea lupilor se trece…
Bogdan PANȚURU
