Greu cu accesarea fondurilor europene!

Nu o dată ni se aminteşte că fondurile alocate ţării noastre de la UE ating cifre impresionante, dar românii nu se prea grăbesc să le acceseze. Este o realitate de care ne-am lovit în peregrinările noastre reportericeşti, în discuţiile cu oamenii satelor. Care este explicaţia? Mulţi dintre aceştia nu prea ştiu decât vag despre ce este vorba. Mai mult, uneori nici cei care conduc treburile localităţilor nu prea sunt, cum se spune, în problemă, iar cei care au aflat invocă greutăţile pe care le au atunci când trebuie să se adreseze autorităţilor, maldărul de hârtii, necontenitele drumuri pentru o ştampilă sau pentru o aprobare. Ca urmare, în comuna ieşeană Grajduri, de pildă, doar un gospodar – şi acela viceprimar – a înaintat dosarul pentru finanţarea unei ferme de subzistenţă.

Cinci ani de aşteptări

O situaţie oarecum similară am întâlnit-o în satul Ungheni, din acelaşi judeţ. Doi tineri, Bogdan şi Gabriel Gâldău (foto), au accesat un proiect SAPARD pentru o fermă cu 20 de vaci cu lapte. Asistaţi de SC LaDorna Lactate, cu care au încheiat un contract pe termen lung, cei doi fraţi au trecut la treabă. „Trebuie să ai un curaj nebun, îmi spune unul dintre ei, să te implici într-o astfel de acţiune.“ Îşi aminteşte apoi timpul pierdut pentru obţinerea autorizaţiilor – circa un an. După aprobarea proiectului, a urmat încheierea contractelor cu proiectantul şi constructorul.

Cum să furi cu acte

La recomandarea societăţii dornene s-a încheiat un contract pentru proiectare cu firma Novocons, iar pentru construcţia obiectivului cu firma Dicons, ambele din Ploieşti, având acelaşi patron. În momentul semnării contractelor care, atenţie, prevedeau termene precise de execuţie, viitorii beneficiari au dat şi un avans de 1,2 miliarde de lei vechi.

„Constructorul nu s-a prezentat, spune Bogdan Gâldău. În ciuda insistenţelor noastre, după aproape doi ani de zile de aşteptare ne-am dat seama că actele încheiate cu proiectantul şi constructorul, de fapt aceeaşi persoană, Teodor Dropu, au rămas literă moartă şi că am fost furaţi de 1,2 miliarde lei. Sigur, l-am dat în judecată, dar cum nu suntem singurii care au fost înşelaţi, sunt slabe speranţe că vom putea recupera măcar o parte din acea sumă.“

Alţii ar fi renunţat. Fraţii Gâldău însă au hotărât să continue, în ciuda tuturor greutăţilor. Au contractat un nou împrumut. Au găsit un proiectant, un alt constructor şi, în sfârşit, după cinci ani au putut adăposti în grajdul modern 20 de juninci gestante aduse din Austria.

Cu două credite în desfăşurare sau, mai exact, cu rate lunare de 50 milioane lei vechi până la sfârşitul anului 2017, viaţa celor doi fraţi asociaţi nu este deloc uşoară. „De fapt, dacă facem un calcul – spune Gabriel Gâldău, banii de la SAPARD reprezintă acum doar dobânda pe care o plătim la bănci.“

– Un prim motiv, lipsa de informare;
– Formularistică greoaie;
– Un tun de 1,2 miliarde lei;
– Bani de la SAPARD, doar pentru dobânzi.

O afacere de familie

Dar tinerii nu se lasă învinşi. Întreaga familie – părinţi, soţii şi copii, chiar dacă sunt mici – munceşte, fiecare membru după puterile lui. „Dacă actuala criză, zâmbeşte Bogdan Gâldău, nu-şi va arăta prea tare colţii, la anul vrem să mai construim un grajd pentru junincile pe care le avem de la vacile noastre. Sper însă ca măcar acum, după atâţia ani, formalităţile care ţi se cer ca investitor, maldărul de dosare să se subţieze. Este şi dorinţa altor consăteni tineri

de-ai mei care ar vrea să-şi întemeieze o afacere cu banii câştigaţi afară, dar mulţi se lasă păgubaşi la gândul că vor rupe perechi de ciubote pe drumuri, cum spunem noi, şi vor fi, nu de puţine ori, obligaţi să deschidă uşa cu capul, aşa cum se mai obişnuieşte.“

Stelian CIOCOIU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email