reclama youtube lumeasatuluitv

Gospodăria ţărănească, tot mai săracă şi atipică pentru Europa

Share Button

Statisticienii, conştiincioşi cum îi ştim, elaborează în fiecare an un raport privind starea economică a gospodăriilor populaţiei pe baza unor date ce vin de jos în sus, adică de la sursă directă. Raportul cuprinde două capitole esenţiale, cele privind veniturile şi cheltuielile.

Veniturile şi structura acestora

În mod teoretic, soldul între cele două mari capitole nu poate fi decât pozitiv, adică în favoarea veniturilor. Din raportul statisticienilor aflăm că în trimestrul IV 2009 veniturile totale medii lunare au fost, în termeni nominali, de 2.390 lei pe gospodărie şi 823 lei pe persoană. Din acestea, veniturile băneşti reprezintă 1.952 lei lunar pe gospodărie (672 lei pe persoană), iar veniturile în natură de 439 lei lunar pe gospodărie

(151 lei pe persoană), cu precizarea că, în mediul rural, acestea au fost cu 29% mai mici decât în gospodăriile urbane.

Cosmetizarea ruralului

Înainte de a intra în fondul problemei, se cuvine precizarea că nu există motive reale pentru a incrimina înfăţişarea dată satului românesc de către statisticieni. Ei nu fac altceva decât să centralizeze informaţii provenite pe o filieră oficială şi să încerce apoi ordonarea lor într-o anumită logică. În această accepţie, ei pornesc de la unele realităţi ale mediului rural ce pun în evidenţă unele realizări incontestabile în domeniul infrastructurii şi chiar edilitar. Cu deosebire în ultimii 10 ani, la sate s-au îmbunătăţit substanţial reţelele rutiere, au fost cosmetizate o serie de edificii reprezentative. În zonele cu o anume vocaţie turistică, ofensiva orăşenilor a fost nu numai masivă, ci şi esenţială în modernizarea localităţilor.

În mediul rural, principala sursă a veniturilor gospodăriilor a reprezentat-o producţia agricolă, care a asigurat 38,1% din totalul veniturilor. Cea mai mare parte a acestora (31,9%) a fost formată de contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii, veniturile băneşti din agricultură asigurând numai 6,2%. O contribuţie importantă la formarea veniturilor gospodăriilor rurale a revenit şi veniturilor salariale (26,5%) şi celor din prestaţii sociale (26,5%).

Unele particularităţi în ceea ce priveşte mărimea şi structura cheltuielilor totale de consum sunt determinate de mediul de rezidenţă. Cheltuielile totale de consum, medii lunare pe o gospodărie, sunt mai mari în urban faţă de rural cu 444 lei, iar cele pentru consumul alimentar sunt mai mari cu numai 50 lei. Aceasta derivă din faptul că, în rural, 46,9% din cheltuielile pentru consumul alimentar reprezintă contravaloarea consumului din resurse proprii.

Alimentele şi răcoritoarele

Conform clasificării standard pe destinaţii a cheltuielilor de consum (COICOP), produsele alimentare şi băuturile nealcoolice au deţinut, în trimestrul IV 2009, în medie, 40,3% din consumul gospodăriilor urbane şi rurale.

În mediul sătesc, aceste cheltuieli sunt influenţate de preţurile produselor vândute prin magazine care, în mod paradoxal, sunt superioare celor din magazinele urbane. Aceasta inclusiv la legume, care, în mod normal, ar trebui realizate în gospodăriile ţărăneşti.

Cheltuielile efectuate de gospodării pentru sănătate (4,3% din cheltuielile totale de consum) şi mai ales cele pentru educaţie (0,9%) au înregistrat un nivel scăzut, în special ca urmare a faptului că satisfacerea acestor nevoi ale membrilor gospodăriilor se realizează în cea mai mare parte prin servicii publice de care populaţia beneficiază în cadrul sistemului asigurărilor sociale sau gratuit.

Dana MĂCRIŞ

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.