Ghici ciupercă?

Pamflet

În acest ultim număr din an, cu voia Dumneavoastră, citez. Ce este între ghilimele este citatul, aşa cum stă bine socotitorului deontolog. Am eliminat cuvintele rare şi am scris între acolade cuvintele prezentului, pentru o mai bună înţelegere. În rest – autorul.

„Toate […] câte împlinesc venitul anual al statului […] {PIB-ul} se plătesc de cătră acelaşi pământ şi de către aceeaşi muncă. […] Literele aşezate în şir de zeţar […] sunt plătite cu fire de grâu; hârtia pe care se tipăreşte, condeiul cu care se scriu articolele […]. Cine plăteşte în ultimul {rând} […] decât […] ţăranul şi proprietarul? Oare samsarul care caută grâu, {depozitarul} care-l cumpără,{nava} care-l transportă, comisionarul care-l primeşte, toţi aceştia, care plătesc ei înşişi {impozite}, le plătesc de la ei, sau venitul, precum şi {impozitul}, nu {constă} decât din {părți} pe care se iau din acelaşi grâu, pe drumul de la mâna celui ce-l produce, pân-la gura consumatorului? Daca valoarea reală […] ar fi însemnată cu litera V, toate actele de mijlocire, până ce ajunge la {consumator}, sunt reprezentate prin valori negative (V-a-b-c…-x)“.

„Această serie de transmisiuni şi mijlociri poate fi atât de lungă încât suma reprezentată {de} ele […] {ajunge să anuleaze} aproape întreaga valoare a produsului, iar producătorul să […] capete […] un preţ de batjocură […]. Cine […] plăteşte dările şi din ce se plătesc ele, mai cu seamă într-o ţară în care […] numai ţăranul munceşte, iar […] ceilalţi trăiesc din mijlociri {intermedieri}? […] Cine alta decât munca ce se-ntrebuinţează pentru producerea grâului, lânei […] şi munca […], care dă o schimbare de formă {valoare adăugată!?}? La noi, unde nu se operează niciun fel de schimbare de formă decât cea mai primitivă, aceea de-a {lucra} pământul pentru ca, din carbon, oxigen, azot, hidrogen şi alte câteva substanţe să se producă grâne, cine să plătească dările decât cel care […] produce? Samsarul nu produce nimic; negustorul nu adaogă absolut nimic nici la calitatea, nici la cantitatea produsului; perceptorul nu dă ajutor pământului […].

Aşadar pământul şi munca lui plătesc la urma urmelor toate dările, oricum s-ar percepe ele şi oricum s-ar numi; ba încă ele hrănesc toate clasele de mijlocitori. Secretul unei sănătoase dezvoltări economice ar fi aşadar de-a elimina pe cât se poate termenii mijlocitori şi a face ca valoarea oferită de producător să ajungă întreagă sau aproape întreagă în mâna consumatorului {Lanţ scurt !?}. Cu cât mai numeroase vor fi mâinele prin care trece un obiect […], fără a i se fi modificat forma, cu atât mai multe ocazii sunt de a-l {impozita} indirect; {impozitele} indirecte […] sunt {transferate} asupra aceluiaşi obiect, asupra aceluiaşi producător. Prin mijlociri şi remijlociri ţăranul ce produce grâul e sărac şi lucrătorul care-l mănâncă, […] asemenea.“

„Va să zică, înmulţindu-se trebuinţele, trebuiau înmulţite izvoarele producţiunii şi nu samsarlâcul, căci la urma urmelor tot negoţul nu e decât un soi de samsarlâc între producător şi consumator, un fel de manipulare care scumpeşte articolele. În această manipulare naţia agricolă totdeauna pierde, pentru că {produsele} ei sunt uniforme în privirea valorii şi, dacă constituiesc o trebuinţă generală, nu e mai puţin adevărat că sunt cel mai general articol […], adică acela care se face pretutindeni. […] Naţia agricolă plăteşte atât transportul cât şi câştigul comerciantului la {cumpărarea} unui obiect industrial, {în acelaşi timp} […], transportul şi câştigul comerciantului se scad din preţul cu care naţia agricolă îşi vinde {produsele} – va să zică {naţia agricolă} păgubeşte dublu în toate tranzacţiile ei. […] E cumplit de mare diferenţa între valori. Încărcând 500 de vagoane cu grâu, capeţi în schimb o jumătate de vagon de obiecte de lux.“

Gheorghe Socotitorul

P.S. Fără desen, că nu poate fi băgat între ghilimele! Doar o întrebare! Cine-i autorul? Ăla de-l ghiceşte să candideze la preşedinţia de ţării, că poate aşa or vorbi şi candidaţii despre agricultură şi rolul ei în economia unei naţii!

Acelaşi