Fermierii români nu știu încă ce va aduce noua PAC

Noua Politică Agricolă Comună (PAC), ce va intra în vigoare din anul 2020, va aduce schimbări însemnate în viața fermierilor din Uniunea Europeană, implicit a celor români. Aceasta este singura certitudine. În rest, deocamdată nu știe nimeni nimic concret. Doar un lucru este cert: bugetul alocat agriculturii va scădea.

Noua PAC – între discuții și multe incertitudini

În acest context și cu dorința de a face cumva auzită și părerea unora dintre fermierii români, Asociația Producătorilor de Porumb din România, în colaborare cu Institutul de Economie Agrară de sub egida Academiei Române, a organizat o masă rotundă pe această temă. La întâlnire, Comisia Europeană a fost reprezentată de către doamna Mihaela Luca, emisar al Departamentului General pentru Agricultură din cadrul Comisiei Europene. Pe de altă parte, au fost prezenți fermieri, reprezentanți ai unor companii ce își desfășoară activitatea în domeniul agricol, ai mediului universitar și al celui politic.

Principalul subiect asupra căruia s-a centrat începutul discuției a fost viitorul plăților directe către fermieri, din cadrul schemelor de subvenționare. Conform datelor prezentate de către dna Luca, la nivelul anului 2016 ele au reprezentat, ca medie, cca 40% din veniturile fermelor. „Această cifră arată cât de importante sunt ele pentru desfășurarea activității“, a subliniat domnia sa.

Deocamdată există destul de puține certitudini. Cea mai importantă dintre ele este că pe data de 29 noiembrie 2017 a fost publicată, în Jurnalul Oficial al CE, hotărârea referitoare la noua PAC. Însă bugetul va fi discutat abia în luna mai a acestui an. O lună mai târziu, în iunie, vor începe discuțiile cu statele membre asupra programului. O hotărâre va fi luată de-abia către sfârșitul anului viitor.

O nouă orientare și mai puțini bani

Cert este că noua PAC se va baza pe un buget mai redus decât cea actuală. Cu cât va fi mai mic, este aproape imposibil de precizat. Micșorarea despre care se discută este cuprinsă între 10 și 30%. În acest context și bugetul alocat subvențiilor va scădea cu cel puțin cinci procente. Așadar, veștile de la Bruxelles nu sună în niciun caz prea grozav.

Pe de altă parte, după cum a ținut dna Luca să sublinieze, noua PAC își propune să fie mai flexibilă. Concret, vor fi fixate doar obiectivele ce trebuie atinse, tipurile de intervenții permise și cerințele de bază. Drumul pe care se va ajunge la acestea, mijloacele folosite vor fi stabilite de către fiecare stat membru în parte. Acestea vor adopta câte un Plan Strategic al PAC prin care vor adapta politicile Uniunii la cerințele, condițiile și obiecti­vele sale specifice.

„Această nouă orientare se speră că va fi mai eficientă în ceea ce privește producerea de rezultate“, a apreciat reprezentanta DG AGRI. Acest lucru este cu atât mai important cu cât, la ora actuală, agricultura europeană, mediul rural în ansamblul său, se găsesc într-o situație destul de grea. Doar 40% din populația UE mai trăiește în mediul rural. Terenurile agricole lucrate de fermieri reprezintă 48% din totalul suprafeței UE. Dar la capitolul vârstă lucrurile apar în culori închise: peste 31% dintre fermieri au peste 65 de ani, iar 25% au între 56 și 64 de ani. Sub 45 de ani nu au decât 21% dintre agricultori. În ceea ce privește mediul rural, se constată o depopulare accentuată. Tinerii nu își mai doresc să locuiască la sate și consideră agricultura ca pe o activitate total neinteresantă, arată studiile efectuate la nivel european. „De aceea noua PAC va trebui să includă măsuri care să remedieze această situație, precum sprijin eficient pentru instalarea tinerilor fermieri și alte programe care să stimuleze modalități de cooperare între tineri și bătrâni“, a mai spus dna Luca.

România, codașă și în a-și prezenta poziția

În ceea ce privește plățile directe, 20% dintre exploatațiile din UE primesc 80% din bani. De aici pornesc numeroase discuții, căci desigur că, în general, fermierii mai mici se consideră dezavantajați. Tocmai de aceea la îndemâna statelor membre au fost puse trei instrumente, astfel încât, în funcție de situație, interese și dorința politică, să poată interveni: degresivitatea, plafonarea și redistribuirea.

Esențial este că fiecare țară va avea o mai mare libertate să își integreze propriile politici în cadrul PAC. Desigur că, la un simplu enunț, acest lucru pare mult mai ușor decât este. Însă în realitate presupune o analiză amănunțită și elaborarea unor studii și scenarii de impact pentru diverse măsuri ipotetice.

Deocamdată, prioritatea constă în studiul modului în care noua PAC afectează țara noastră. În funcție de rezultate ar trebui elaborată o poziție pe care România să o prezinte Comisiei Europene. „Țara noastră este unul dintre puținele state membre care până la această dată nu a formulat nicio poziție. Sunt țări care fac lobby pentru anumite elemente încă de acum șase luni“, a mai evidențiat dna Luca.

Fermele mari ar putea pierde sume importante

Cât de importante sunt urgentarea analizei și prezentarea unei poziții au accentuat și unii dintre reprezentanții fermierilor prezenți la întâlnire. Una dintre problemele spinoase este stabilirea limitei de la care putem vorbi de o fermă mare, mijlocie sau mică. În funcție de această clasificare ar putea să opereze în noua PAC unele dintre criteriile de acordare a plăților directe. Dl Lucian Buzdugan, conducătorul celei mai mari exploatații agricole din UE, Insula Mare a Brăilei, a subliniat: „Este necesară o analiză foarte amănunțită a rolului și a impactului fermelor mari asupra activității din țară, precum și a impactului acestor măsuri asupra fermelor mari. Ca o medie, la noi în exploatație avem un angajat la 50 ha (n.red. – exploatația are peste 55.000 ha). Media impozitelor și taxelor plătite către buget se ridică la 126 euro/ha, iar investițiile la 120 euro/ha. În același timp, subvențiile încasate reprezintă în jur de 127 euro/ha. Evident că suntem împotriva plafonării subvențiilor. În România, pentru o fermă de 250 ha, ba chiar și 500 ha este o lovitură puternică, dacă i se reduc subvențiile plătite.“

„Doar 4,5 milioane ha produc plusvaloare“

Conform cererilor unice de plată înregistrate la APIA, dintr-un total de 9.453.703 ha, 796.799 de agricultori au depus cereri pentru suprafețe cuprinse între unu și 30 ha. Aceștia nu sunt înregistrați fiscal. Ca atare, există riscul ca aceștia, din 2020, să nu mai beneficieze de subvenții tocmai din acest motiv. Ei lucrează 3.260.592 ha și beneficiază, și așa, de plata redistributivă. Între 30 și 60 ha sunt înregistrați 15.692 de fermieri, cu 659.000 ha. Fermele între 60 și 150 ha totalizează puțin sub un milion de hectare, mai exact 924.000 ha, și sunt 9.757, iar cele între 150 și 250 ha sunt în număr de 3.300. Dacă tragem linia, 4,5 milioane de hectare de teren se află într-un circuit comercial, unde se produce plusvaloare. Restul sunt ferme de subzistență. Dacă nu vom găsi forme de a le face să se asocieze și să intre în circuitul comercial să le sprijinim și vom continua să ieșim cu aceleași minciuni că dintr-o suprafață de trei hectare cu cereale o familie poate trăi, atunci nu vom progresa nicicum!“, a ținut să zugrăvească un scurt dar expresiv tablou al agriculturii românești de astăzi dl Emil Dumitru, președintele federației Pro Agro, ajuns la masa rotundă după o întâlnire, pe aceeași temă, la MADR.

Alexandru GRIGORIEV