Fantomele care-i bântuie pe fermierii locali: lipsa finanţării, concurenţa neloială, seceta şi statul român

Lipsa unui departament de horticultură în cadrul Ministerului Agriculturii, a fondurilor pentru investiţii, concurenţa neloială din partea străinilor sau lipsa mecanismelor care să asigure desfacerea produselor sunt doar câteva dintre problemele cu care se confruntă fermierii români. Pe lista temelor abordate la conferinţa Romanian Agribusiness Conference s-au mai numărat închiderea fabricilor de-abia modernizate cu fonduri europene şi hărţuielile din partea statului cu care se confruntă fermierii locali.

Legumicultorii cer refacerea filierelor de produs, spaţii de stocare şi bursă agricolă

România trebuie să restabilească filierele de produs pentru legumicultură și să susțină fermierii să-și constru­iască spații de stocare. În plus, este necesar ca statul să înființeze urgent bursa agricolă pe modelul Bursei Române de Mărfuri, creată imediat după Revoluție, pentru că nu producția este principala problemă a legumicultorilor, ci distribuția produselor, susțin agricultorii.

Aceștia mai spun că au nevoie urgentă de finanțare pentru construcția de mici fabrici de conserve, un debușeu pentru producția locală. Pe de altă parte, sunt nemulțumiți de faptul că Ministerul Agriculturii nu-i sprijină, dovadă fiind și faptul că în cadrul instituției nu există un departament pentru horticultură și legumicultură sau specialiști dedicați acestui sector. Reprezentantul Ministerului Agriculturii, secretarul de stat Achim Irimescu, a recunoscut că ministerul conștientizează aceste disfuncționalități, dar și că nu le poate remedia în acest moment. „Din păcate, mulți experți nu mai sunt în Ministerul Agriculturii, nu doar cei specializați în horticultură. Explicația este simplă – salariile. Cum poți să le ceri specialiștilor să rămână, dacă un debutant are 7 milioane de lei la Ministerul Agriculturii?”, se întreabă retoric Irimescu.

Secretarul de stat a mai făcut, de asemenea, referire şi la situaţia comercializării legumelor şi fructelor în pieţele din ţara noastră, în condiţiile în care aproximativ 70-80% dintre acestea sunt din import şi unele dintre ele prezintă cantităţi importante de reziduuri de pesticide. Soluţia, în opinia reprezentantului MADR, este înfiinţarea unei burse de legume şi fructe după modelul Germaniei, care deţine astfel de structuri încă din 1992.

O altă problemă enunţată de fermieri este lipsa finanţării sectorului agricol, în special imposibilitatea creditării. „Avem nevoie de capital pentru a face făbricuțe de procesare a legumelor și fructelor și de bănci agricole care să-i crediteze și pe micii fermieri. Asta ca să nu mai spunem că nu avem o firmă de export la nivel național care să se ocupe de comerțul cu legume și fructe“, a declarat George Lazăr, președintele Cooperativei Micilor Fermieri Argeșeni.

Fermele de subzistenţă ar trebui susţinute mai mult, cred agricultorii

Pe de altă parte, agricultorii sunt nemulțumiți că au fost încurajați doar marii fermieri, în detrimentul celor mici și medii, și că s-a pus un accent mare pe industria procesatoare, fără să se țină cont de nevoia de dezvoltare a capacităților de producție pentru materia primă.

„Ferma de subzistență, cu o vacă și doi porci, este un exemplu care trebuie urmat în întreaga țară. Fermierii trebuie să-și valorifice cumva resursele de grâu și porumb, iar aceasta poate fi o soluție. (…) Cred că s-a exagerat cu sprijinirea marilor fermieri“, a declarat Gheorghe Lămureanu, președinte al Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) Constanța. De asemenea, reprezentantul LAPAR a acuzat Ministerul Agriculturii de lipsă de interes pentru legiferarea distribuției de cereale. „Noi știm să producem, nu să vindem. Noi nu putem să ne organizăm singuri. Dați-ne legi și înființați Camerele Agricole“, a punctat Lămureanu.

O altă problemă cu care se confruntă fermierii este aceea a concurenței neloiale venite din partea investitorilor străini la achiziția de teren arabil. Pe lângă dificultatea accesării de credite, agricultorii români sunt deja înglodați în datorii, în vreme ce investitorii străini pot lua credite cu dobânzi subvenționate de statele lor. „Fermierii români nu mai pot lua credite pentru că au deja un grad ridicat de îndatorare. Aceștia au credite pentru mașini și utilaje, împrumuturi la furnizori etc., așa că nu mai pot accesa alte credite și pentru achiziția de terenuri“, a declarat Veronica Toncea, președintele Fondului de Garantare a Creditului Rural (FGCR).

Combaterea secetei cu „plante tactice“ şi investiţii în sisteme de irigaţii suple, la nivel de fermă

Fermierii și-au manifestat neîncrederea în viabilitatea unui sistem de irigații la nivel național care presupune investiții mari și este dificil de operat și întreținut, insistând asupra faptului că sistemele de irigații individuale ar fi mult mai eficiente. „Un sistem de irigații la nivel național este greu de făcut și chiar mai dificil de întreținut, pe când un sistem de irigații la nivel de fermă este mult mai adaptat nevoilor individuale, mult mai ieftin și mai economic pentru că pot fi utilizate sisteme prin picurare“, este de părere George Lazăr, președintele Cooperativei Micilor Fermieri Argeșeni.

Au fost avansate însă și soluții chiar mai ieftine, cum ar fi culturile tactice care să păstreze apa în sol. Cele mai la îndemână – rapița și muștarul. „După recoltare, fermierul plantează alte culturi, fără să se gândească că o să le recolteze. Aceste plante rețin zăpada peste iarnă, care nu mai este viscolită, și astfel, primăvara, la topirea zăpezii, umiditatea este reținută în sol. În acest fel se păstrează umiditatea terenurilor, iar primăvara terenul se curăţă pentru a face loc culturilor de primăvară, care vor avea destulă apă. Acest sistem ieftin este folosit în Austria de zeci de ani. Plantele cele mai utilizate sunt muștarul și rapița, care, bineînțeles, nu vor ajunge la maturitate“, a declarat Monika Puiu, director general al NHR Agropartners. Ea a arătat că acest sistem este practicat cu succes de mulți ani în țările occidentale. În plus, Puiu consideră că sunt necesare perdele de protecție din arbuști și pomi între proprietățile fermierilor pentru a se împiedica, astfel, viscolirea zăpezii.

Caruz: „Spre deosebire de străini, subvenţiile noastre sunt ca şi inexistente“

Crescătorii de porci din Occident primesc subvenții cuprinse între 52 și 100 de euro pentru fiecare porc crescut, prin intermediul a nu mai puțin de 50 de subvenții mascate în tot felul de înlesniri și facilități din momentul în care scroafele sunt gestante și până la sacrificare și export. Spre deosebire de străini, subvențiile pe care le primesc românii sunt ca și inexistente, susține Gheorghe Caruz, fostul președinte al Patronatului Român al Cărnii de Porc. În aceste condiții, nu este de mirare că sectorul se îndreaptă cu pași mari către dispariție. Astfel, dacă acum un an în România efectivele de porci se ridicau la două milioane de capete, în prezent numărul acestora s-a restrâns până la 1,6 milioane, spune Caruz. El a acuzat statul român că închide mult prea ușor unități de producție şi procesare performante din acest sector. „Nu mai puțin de 60 de fabrici, cele mai moderne și mai performante, au fost închise de stat pentru tot felul de mici detalii. Ne-au pus poprire pe conturi și ne-au adus în incapacitate de plată. După ce am investit milioane de euro în modernizări, am trimis 500 de oameni în șomaj, iar fabrica este acum distrusă“, a mai spus Caruz.

El a adăugat că UE sprijină crescătorii din Vest pe seama celor din Est. „UE nu este decât o imensă afacere economică, iar sectorul creșterii porcilor este puternic susținut în Occident. Așa se face că 50-60% din carnea de porc care se consumă în România este adusă din alte state membre“, a conchis Caruz.

Ioana GUŢE