Exportul de lactate bio în Occident, doar un vis frumos?

Sectorul de creştere a vacilor trece de ceva vreme printr-o perioadă foarte dificilă, dovadă fiind şi reducerea drastică a efectivelor în ultimii ani. Subfinanţarea, lipsa de continuitate a politicilor din sector, dar şi a pieţei de desfacere ar putea aduce întreaga industrie în colaps anul viitor, odată cu liberalizarea cotelor de lapte. Fermierii cred că exportul de produse bio ar putea fi salvarea, mai ales că în străinătate preţurile sunt mult mai mari. Însă, până să ajungem acolo, mai sunt multe lucruri de pus la punct.

La momentul actual, principalele probleme sunt legate de lipsa de organizare a fermierilor români, regulile foarte stricte din sectorul bio și concurența acerbă a zooteh­niștilor din Occident, care fac ca această opțiune să fie destul de greu de luat în seamă.

„Chestia asta cu exportul de lactate bio este dans popular pentru noi. Nu suntem organizați de niciun fel, iar guvernanții nu dau doi bani pe agricultură. Am tăiat un milion de vaci doar în ultimul an și mai avem șapte milioane, în timp ce China și-a mărit șeptelul cu 12 milioane, iar Turcia cu 8 milioane în același timp. La noi, 50% din consumul de lapte este unul tehnologic, lapte pe care-l mănâncă vițeii și purceii, 25% este vândut de țărani sub formă de lactate pe ici pe colo și doar 25% corespunde normelor sanitare și este dat spre procesare. În aceste condiții, cum să te gândești la produse bio?!“, se întreabă Mihai Petcu, un producător din Pantelimon, județul Ilfov, care are 300 de vaci.

Mentalitatea, o frână pentru piaţa externă

Crescătorii de animale cred că este greu de pătruns pe piețele externe atât din cauză că acestea sunt bine structurate, cât și din cauza mentalității fermierilor români. Nu mai vorbim de faptul că regulile pentru certificarea bio a fermelor sunt destul de stricte, iar procesul costă mult.

„Nu-i simplu să intri cu produse agricole în Franța, Germania sau Belgia pentru că au structuri de desfacere foarte bine organizate și reguli foarte stricte, iar produsele lor beneficiază de multe campanii promoționale. Trebuie să investim în campanii de marketing ca să ne putem impune produsele. Noi avem încă mentalitatea că produc atâta brânză, atâta lapte și este musai ca cineva să vină să mi le cumpere. Cu alte cuvinte, trebuie să vină cineva să ni le cumpere doar pentru că noi avem produse de vânzare“, declară Tiberiu Ștef, crescător de animale, directorul Agrom Ro.

Lipsa de organizare, calitatea și lipsa de standardizare a produselor sunt alte câteva handicapuri majore pentru producătorii români.

„O altă mare problemă este organizarea. Trebuie să ne adunăm, să facem un produs, să îl atestăm, iar apoi să îl producem în baza unui caiet de sarcini. Acum unul face caș mai alb, altul mai galben, unul mai tare, altul mai moale, altul smântânește laptele. Nu se poate așa. Trebuie să faci exact produsul pe care ți l-ai asumat ca asociație. Trebuie să fim atenți și la firmele care fac atestarea produselor eco, pentru că unele firme sunt agreate în Germania, altele în Japonia, iar altele nu sunt acceptate pe niciunde“, punctează Ștef.

Grecii preferă piaţa locală, deocamdată

Nici procesatorii care au avut curajul să intre pe această piaţă nu se gândesc să iasă la export, cel puţin la acest moment. Este cazul grecilor de la Olympus România, care au lansat recent Olympus Bio, primul iaurt bio local. Acesta este realizat la fabrica de la Hălchiu (județul Brașov), laptele fiind asigurat de crescătorii de vaci din zonă.

Fermele bio de la care este colectat laptele sunt foarte atent selecționate, pe baza regulilor privind sistemul de inspecție și de certificare bio stabilite de către Ministerul Agriculturii, după cum susţin grecii. Unităţile funcționează pe sistemul circuitului închis al agriculturii, folosind sisteme cât mai apropiate posibil de cele existente în mod natural, în strânsă legătură cu sănătatea solului, a animalelor și a omului.

„Deocamdată luăm în calcul doar piaţa internă. Considerăm că piața românească este pregătită în acest moment să adopte produsele bio, urmând de altfel trendul care este în continuă creștere pe piețele dezvoltate. La nivel de piață a produselor bio în România, aflată la început de drum, estimăm o creștere în volum a acesteia de 10% de la an la an“, afirmă Ilias Pliatsikas, directorul general al Olympus România.

Are cineva vreun interes să exportăm produse bio?!

Fermierii spun că există interese puternice ca produsele eco românești să stea departe de rafturile magazinelor din Vest.

„N-are nimeni interes să apară în Germania brânză bio din România. Cred că și brânza nemțească scumpă pe care o găsim și în magazinele bio din România provine tot din România, pentru că Germania importă de la noi cele mai multe produse bio. Le pun o etichetă nouă și le trimit înapoi în România, la prețuri mult mai mari“, declară Cristian Lungu, președintele onorific al AFUAL.

Românii ar trebui să investească sume consistente de bani în activitatea de marketing pentru a înfrânge rezistența și a avea un minim succes pe piețele din Vest, cred crescătorii de animale.

„La Biofach (cel mai mare târg de produse bio din Europa – n.r.) produsele românești au avut un succes enorm. Imediat după târg, presa germană era plină de articole cum că produsele românești sunt contrafăcute și de calitate slabă, articole plătite chiar de fermierii bio din Germania. Ca să contrabalansăm această campanie de linșaj ne trebuie forță financiară ca să putem ieși în presa germană. Unde mai pui că majoritatea firmelor de atestare a produselor bio sunt din Germania“, a conchis Lungu.

Fermierii mai spun că, pentru a putea ieși cu lactate bio pe piețele externe, este nevoie, în primul rând, de o susținere puternică din partea autorităților – Ministerul Agriculturii, APIA, ANSVSA, etc. și de organizarea fermierilor români. Miza este mare, cred crescătorii de animale, pentru că astfel ar putea fi salvată mica fermă de familie, și, implicit, produsele tradiționale ale acestor unităţi de la iminenta dispariție, odată cu 1 ianuarie 2014.

Marius ŞERBAN