Există interesul de a fi toți oamenii prosperi, sănătoși și fericiți?

Lumea este zguduită de violență, de sărăcie, de conjuncturi care împiedică accesul la educație și la condiții de trai civilizat. Conturăm această realitate în cifrele estimate de Banca Mondială. Iată ce se arată pe site-ul instituției.

• Fragilitatea, conflictul și violența reprezintă o provocare critică pentru dezvoltare și amenință eforturile de a pune capăt sărăciei extreme, afectând atât țările cu venituri mici, cât și pe cele cu venituri medii. Ponderea populației sărace în regiunile afectate de conflicte se așteaptă să crească la peste 60% până în 2030. Conflictele reprezintă, de asemenea, 80% din toate nevoile umanitare, în timp ce reduc creșterea produsului intern brut (PIB) cu două puncte procentuale pe an, în medie.

Deplasarea forțată este o criză mondială. Începând cu sfârșitul anului 2015, 65 de milioane de refugiați au fost strămutați intern, 95% trăind în țările în curs de dezvoltare și peste jumătate au fost strămutați de mai mult de patru ani. În momentul de față două miliarde de persoane locuiesc în țări în care rezultatele dezvoltării sunt afectate de fragilitate, conflicte și de violență.

• Accesul la energie accesibilă, fiabilă, durabilă și modernă este esențial pentru a pune capăt sărăciei, pentru a atinge alte obiective ale ONU pentru dezvoltare durabilă și pentru a îndeplini obiectivele de atenuare a schimbărilor climatice. Astăzi, mai mult de un miliard de oameni trăiesc fără energie electrică, ceea ce reprezintă doar o ușoară îmbunătățire din 2012. Alte trei miliarde de oameni își încălzesc casele cu combustibili poluanți, cum ar fi lemnul sau altă biomasă, ceea ce duce la poluarea aerului interior și exterior. Acest lucru provoacă în fiecare an aproximativ 4,3 milioane de decese. În acest ritm, lumea va ajunge la numai 92% electrificare până în 2030.
• Progrese semnificative s-au înregistrat în reducerea sărăciei în ultimele decenii. Lumea a atins primul obiectiv al Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului – reducerea ratei sărăciei în 1990 la jumătate până în 2015 – cu cinci ani înainte de termen, în 2010. În ciuda acestor realizări, numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă la nivel global rămâne în mod inacceptabil de ridicat. Având în vedere previziunile privind creșterea globală, reducerea sărăciei poate să nu fie suficient de rapidă pentru a atinge obiectivul de a pune capăt sărăciei extreme până în 2030. Deși rata sărăciei a scăzut în toate regiunile, progresele au fost inegale.
• Reducerea sărăciei extreme între 2012 și 2013 a fost determinată, în principal, de Asia de Est și de Pacific (cu 71 milioane mai puțini săraci) – în special China și Indonezia – și Asia de Sud (cu 37 milioane mai puțini săraci) – în special India.
• Jumătate din cei extrem de săraci trăiesc în Africa Subsahariană. Numărul săracilor din această regiune a scăzut cu numai 4 milioane, 389 milioane de persoane trăind cu mai puțin de 1,90 USD pe zi în 2013.
• Marea majoritate a săracilor la nivel mondial trăiesc în zonele rurale, cei mai mulți fiind angajați în sectorul agricol, nu au studii, iar peste jumătate sunt sub 18 ani.
• Țările în curs de dezvoltare au făcut progrese enorme în ceea ce privește accesul copiilor la clasă, iar accesul la școala primară a cunoscut o extindere fără precedent. Majoritatea copiilor din întreaga lume se află acum la școală, iar numărul de ani de studii finalizați de către adultul mediu în țările în curs de dezvoltare a crescut de mai mult de trei ori în ultimele decenii, de la doi ani în 1950 la mai mult de șapte ani în 2010. Aproximativ 260 de milioane de copii sunt încă în afara școlii primare și secundare, iar 250 de milioane de copii la nivel global încă nu pot citi sau scrie, deși mulți au fost la școală.

„Munca pentru a pune capăt sărăciei extreme este departe de a se sfârși și există o serie de pro­vocări. Este din ce în ce mai greu să se ajungă la cei care rămân în sărăcie extremă, care trăiesc adesea în contexte fragile și în zone îndepărtate. Accesul la școli bune, asistență medicală, electricitate, apă în condiții de siguranță și alte servicii critice nu este posibil pentru mulți oameni și este adesea determinat de statutul socio-economic, de gen, de etnie și de geografie. În plus, pentru cei care reușesc să scape de sărăcie, progresul este adesea temporar: șocurile economice, insecuritatea alimentară și schimbările climatice amenință să îi forțeze înapoi către sărăcie,“ se arată pe site-ul Băncii Mondiale.

Oare chiar există interesul de a fi toți oamenii prosperi, sănătoși și fericiți? Eu sincer mă îndoiesc.

Laura ZMARANDA