Evoluţia alimentelor de bază

grau-boabeGrâul este principala cereală utilizată în lume, cu cele 31 de procente din consumul global de cereale. O cantitate importantă de grâu este utilizată pentru fabricarea furajelor mai ales în ţările industrializate (45% din cantitate este utilizată în UE pentru producerea furajelor).

Creşterea consumului de grâu a fost confirmată în statele aflate în dezvoltare, ceea ce face ca din ce în ce mai mult aceste ţări să fie dependente de importuri. Astăzi, printre marii importatori de grâu se situează şi producători de grâu, aşa cum sunt Egiptul, Iranul, Mexicul şi Brazilia.

Se aşteaptă ca, pe parcursul următorilor ani, consumul de grâu să crească în toate regiunile, inclusiv în ţările în tranziţie, unde se constată o reluare a consumului. În mai multe ţări, tradiţional consumatoare de orez, creşterea consumului de grâu va duce la scăderea consumului de orez.

Reîntoarcerea la import de grâu a unor state precum Argentina şi Uruguay, exportatoare nete, duce la intensificarea importurilor, acestea trecând de la 72 milioane de tone în 1999 la 160 milioane de tone în 2030.

Orezul, cereală utilizată în marea majoritate a statelor pentru consumul uman, contabilizează 21% din cantitatea mondială de cereale consumate. Consumul mediu pe fiecare persoană, în ţările în curs de dezvoltare, s-a stabilizat pe la jumătatea anilor ’80, ceea ce reflectă dezvoltarea economică şi creşterea veniturilor în principalele state din Asia de Est.

Consumul a rămas, în continuare, scăzut în statele din sudul Asiei. Consumul mediu de grâu, pe persoană, în statele în curs de dezvoltare va începe să scadă în perioada 2015-2030. Acest lucru va duce la diminuarea presiunii asupra producţiei, însă o nouă provocare este legată de creşterea producţiei, un rol important având cercetarea, dar şi politicile legate de utilizarea apei dulci.

Cerealele secundare se referă la porumb, sorg, orz, secară, ovăz, triticale, precum şi la câteva cereale regionale. În medie, cca trei cincimi din consumul mondial de cereale secundare sunt utilizate pentru furajarea animalelor.

Consumul cerealelor secundare a cunoscut o creştere rapidă ca urmare a utilizării lor în hrana animalelor mai ales în ţările în dezvoltare. Consumul acestor cereale a crescut mai repede decât cel de grâu sau orez.

Oleaginoase. Acest sector este unul dintre cele mai dinamice sectoare la nivel global din ultima perioadă. Acoperă o gamă vastă de culturi nu numai pentru producerea uleiurilor, dar şi pentru consumul direct în furajarea animalelor, precum şi utilizare în industrie. Uleiul de palmier, soia, floarea-soarelui şi rapiţă reprezintă cca trei sferturi din producţia mondială de oleaginoase, dar şi uleiurile din măsline, arahide, susan, nucă de cocos sunt importante.

Oleaginoasele au crescut din punctul de vedere al suprafeţelor, în timp ce suprafaţa de cereale a scăzut. Având în vedere conţinutul lor energetic ridicat, oleaginoasele joacă rolul-cheie în ameliorarea aportului energetic alimentar mai ales în ţările în curs de dezvoltare. Se estimează că, până în 2030, 45% din caloriile suplimentare vor fi date de oleaginoase.

Consumul de oleaginoase a crescut în China, India, Mexic, Pakistan care au devenit şi importatoare nete de uleiuri vegetale. Astfel, excedentul de oleaginoase a fost transformat, în ultimele decenii, în deficit în aceste state.

Exporturile de oleaginoase sunt dominate astăzi de Malaezia şi Indonezia în cazul uleiului de palmier şi Brazilia şi Argentina în cazul soiei.

Rădăcinoase, tuberculi şi banane. Deşi consumul uman al acestor culturi a scăzut în 19 state din Africa, ele furnizează în continuare de la o cincime la jumătate din raţia energetică totală.

Maniocul predomină în ţările umede din centrul şi vestul Africii, în Tanzania, Madagascar, Rwanda sau Burundi, unde consumul nu acoperă decât până la 2.200 calorii pe zi.

Declinul consumului mondial de rădăcinoase şi tuberculi tradiţionali este acompaniat de o creştere a consumului de cartof. În China tendinţa consumatorilor este de a înlocui cartoful dulce cu cartoful obişnuit. Pe parcursul anilor ’90, utilizarea maniocului importat pentru furajarea animalelor în UE a reprezentat o soluţie la preţurile mari ale cerealelor.

Creşterea producţiei de manioc a reprezentat un factor important de extindere a suprafeţelor cultivate în state precum Thailanda şi Indonezia, ceea ce în final a dus la despăduriri masive.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email