Europa Agricolă Comunitară după 2013

Secţiunea I: Politica Agricolă Comună şi priorităţile viitorului buget comunitar.
Secţiunea a II-a: Principiile şi obiectivele PAC după 2013.
Secţiunea a III-a: Propuneri privind orientările PAC după 2013.
Priorităţile viitorului buget comunitar

Comisia Europeană a prezentat o serie de priorităţi în materie de cheltuieli în cadrul bugetului comunitar, din care marea majoritate privesc direct agricultura şi viitorul Politicii Agricole Comune.

Deziderate şi constrângeri

Identificarea noilor provocări: securitatea aprovizionării cu alimente constituie o nouă provocare foarte importantă cu care se va confrunta nu numai Europa, ci întreaga omenire pe parcursul anilor viitori. Europa nu poate conta pe importuri, ci ea este obligată să exploateze la maximum întreg potenţialul său agricol pentru a răspunde astfel cererii existente pe piaţa mondială.

Locurile de muncă şi dezvoltarea sectorului: sectorul agroalimentar european are o cifră de afaceri de peste 1.300 miliarde euro, iar un angajat din 6 este dependent de producţia agricolă. Aproape 30 milioane de persoane lucrează în exploataţiile agricole europene, existând posibilitatea dezvoltării unei economii agricole înfloritoare care să permită asigurarea prosperităţii sectorului alimentar şi economiei rurale.

Schimbările climatice şi securitatea energetică: agricultura are un rol esenţial de jucat în atenuarea schimbărilor climatice şi o contribuţie însemnată la asigurarea securităţii energetice prin producerea de resurse regenerabile, precum şi prin captarea carbonului.

Pe întinsul întregii UE, trebuie să se garanteze plusvaloarea: agricultorii au fost întotdeauna cei mai fervenţi şi mai constanţi partizani ai construcţiei Uniunii Europene şi ei cred cu tărie că PAC rămâne o politică comună în adevăratul sens al cuvântului. Cele mai importante provocări ale viitorului sunt legate de rolul economic al producţiei din agricultură în contextul pieţei unice, iar această problemă trebuie tratată printr-o politică comună, precum şi prin solidaritate financiară.

Într-o lume globalizată, Uniunea Europeană, dotată cu o piaţă comunitară, trebuie să acţioneze în comun pentru garantarea securităţii aprovizionării cu alimente, pentru promovarea resurselor regenerabile, să lupte contra schimbărilor climatice sau pentru intensificarea cercetărilor în vederea unei bune dezvoltări a acesteia. În absenţa unei politici comune, statele membre nu vor putea acţiona în consecinţă, chiar dacă sunt constrânse să o facă, ceea ce va reprezenta un eşec pentru Uniunea Europeană.

Raţiunea noului model agricol european

Toate reducerile de buget ale PAC vor produce perturbări sociale şi economice considerabile şi vor împiedica agricultura să identifice provocările cu care ar trebui să se confrunte în viitor.

Înainte de dezbaterile referitoare la viitorul buget comunitar este important să înţelegem de ce veniturile agricultorilor sunt dependente de plăţile directe şi, chiar şi când acestea se fac, veniturile agricultorilor sunt scăzute. Venitul agricol mediu în UE, cu toate plăţile directe incluse, nu reprezintă decât jumătate din salariul mediu acordat restului sectoarelor economiei.

Există trei motive principale pentru aceasta:

– Piaţa produselor agricole nu funcţionează corect. Exploataţiile agricole familiale, care sunt relativ de mărime mică, în comparaţie cu marile exploataţii din ţările exportatoare, reprezintă „inima“ agriculturii europene. În consecinţă, 12 milioane de agricultori europeni se găsesc într-o poziţie de negociere defavorizantă faţă de un „pumn“ de foarte mari furnizori, procesatori şi distribuitori de produse şi servicii. Este motivul pentru care valoarea adăugată de agricultori în exploataţiile lor (spre exemplu, transformarea ierbii în lapte) este plătită la un preţ inferior celui plătit pentru valoarea adăugată de către oricare alt partener de pe lanţul alimentar. Acest lucru este confirmat de recentul studiu al Comisiei Europene intitulat „Concurenţa în lanţul de aprovizionare cu alimente“ care ne arată că preţul obţinut de procesatori şi distribuitori a crescut în fiecare an cu 1%, cu toate că preţul produselor agricole a cunoscut un declin de 2,7% în fiecare an;

– Constrângerile comerciale. Politica comunitară doreşte să deschidă pieţele importurilor pentru a respecta acordul de liber schimb convenit în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, motiv pentru care agricultorii europeni se vor confrunta cu o concurenţă din ce în ce mai acerbă venită din partea marilor exportatori mondiali şi, de asemenea, cu o mare volatilitate a preţurilor. Conform Comisiei, plăţile directe stabile destinate agricultorilor constituie maniera cea mai eficace de a oferi un plus de stabilitate. Fără aceste plăţi directe, UE ar trebui să facă apel la plăţile anticiclice;

– Esenţa modelului european. UE a adoptat, ca răspuns al preocupărilor cetăţenilor, un model agricol care garantează că toată producţia obţinută respectă criteriile stricte de securitate şi de durabilitate (siguranţa alimentelor, protejarea mediului, bunăstarea animalelor, biodiversitatea). În altă ordine de idei şi tot ca o preocupare a societăţii, autorităţile comunitare au decis că producătorii europeni nu au dreptul să folosească surse de ameliorare a producţiei folosite însă de concurenţă (biotehnologiile, hormonii, clonele, accelerarea creşterii etc.). UE a ales, de asemenea, să adopte o politică pe termen lung, plasându-se astfel în fruntea eforturilor mondiale care au drept scop garantarea unor practici agricole sigure şi durabile.

Acestea sunt principalele trei motive pentru care reducerea plăţilor directe din cadrul primului pilon ar avea consecinţe devastatoare nu numai pentru agricultori, dar în egală măsură şi pentru o serie de servicii publice legate de producţia agricolă şi de zonele rurale. Ar fi o măsură nefastă atât pentru consumatori cât şi pentru societate, beneficiară în ansamblul său.

Impactul posibil

Efectele vor fi următoarele:

• bulversări sociale şi structurale în zonele rurale;
• reducerea considerabilă a locurilor de muncă;
• creşterea presiunii asupra bugetului asigurărilor sociale;
• absenţa securităţii şi stabilităţii alimentare pentru consumatorii europeni;
• agricultorii, încă în activitate, nu vor putea să respecte normele ridicate şi foarte costisitoare care permit punerea în practică a metodelor de producţie durabilă.

De ce sunt necesare plăţile directe

Plăţile directe, acordate exploataţiilor, sunt deci esenţiale şi ele trebuie menţinute.

Agricultorii sunt, înainte de toate, întreprinzători şi cred că piaţa le va asigura cea mai mare parte a veniturilor lor. Însă pentru a nu mai deveni dependenţi de bugetul european destinat agriculturii, producătorii ar trebui să obţină o remunerare corespunzătoare din partea pieţei.

Aceasta semnifică că PAC, după 2013, ar trebui să deţină măsuri destinate ameliorării competitivităţii agricultorilor şi cooperativelor lor pentru a le permite astfel să obţină o parte echitabilă mai mare pe lanţul de valorificare a alimentelor.

Ajutorul acordat agricultorilor şi cooperativelor lor va face din agricultură un sector dinamic şi competitiv, ceea ce va fi esenţial pentru UE pentru a garanta propria sa securitate alimentară şi energetică şi a răspunde pozitiv cererii mondiale, ţinând cont de faptul că aceasta este în continuă creştere. De asemenea, UE trebuie să răspundă provocărilor viitoare legate de schimbările climatice.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU
(Va urma)