cemrom doloflor

Dulceaţa de smochine Şviniţa, marcă înregistrată

Share Button

dulceata-smochinePentru Şviniţa, tărâmul de poveste unde apa învolburată a Dunării sărută poalele munţilor, despărţind Carpaţii de Balcani, blazonul de reşedinţă îl reprezintă smochinii. Această comună din Clisura Dunării este singura din România unde arbuştii biblici se cultivă din cele mai vechi timpuri şi cresc natural, fără să fie protejaţi. De câţiva ani smochinul joacă însă un rol mult mai important în destinul comunei mehedinţene. Nicolae Curici, primar din 2008 în Şviniţa, a intuit potenţialul lui economic şi şi-a îndemnat sătenii să-şi transforme livezile într-o „mină de aur“.

De la trei smochini, la livezi cu peste 500 de arbuşti

În Şviniţa trăiesc aproape 1.000 de locuitori, cei mai mulţi dintre ei fiind urmaşi ai vechilor sârbi veniţi pe aceste meleaguri prin anii 1030 – 1040. Despre localitate, aflată într-o zonă geografică cu o climă temperat-continentală, se vorbeşte în ultimul timp ca fiind „tărâmul“ smochinilor. Această recunoaştere a venit ca urmare a importanţei pe care arbustul biblic a căpătat-o în ochii sătenilor în ultimii ani. Dacă înainte fiecare gospodar avea doi sau trei smochini pe lângă casă, azi locuitorii din Şviniţa au realizat avantajele cultivării lor. Aşa au luat naştere livezi cu peste 500 de puieţi, dezvoltarea aceasta neaşteptată aducând cu sine oportunităţile unui business fără competitori în România. Smochinele, folosite altădată pentru consum propriu, se transformă astăzi în dulceaţă şi ţuică, două produse tradiţionale foarte căutate şi care aduc venituri suplimentare şviniţenilor.

Pe o piaţă fără competitori

Dulceaţa de smochine este produsul cel mai căutat pe piaţă. Folosind reţete moştenite din generaţie în generaţie, gospodinele fac dulceaţa în casă. Mai au de partea lor şi avantajul de a prepara un produs bio, căci smochinii din Şviniţa nu sunt trataţi cu substanţe fitosanitare, iar ca îngrăşământ este folosit numai gunoi de grajd. Desfacerea nu este o problemă, pentru că locuitorii din Şviniţa sunt singurii producători din ţară. În comună există mai mult de 200 de producători, dintre care cel puţin 15 produc în cantităţi mai mari, peste 300-400 de borcane fiecare. Prin Centrul de Informare şi Promovare Turistică, primăria ţine legătura cu producătorii şi îndrumă cumpărătorii direct la ei, aşa că vânzarea produselor pe bază de smochine se face de cele mai multe ori de acasă. Pe o piaţă fără competitori şi regulile pot fi stabilite de vânzător. Raportat la costurile de producţie preţul este unul bun, un borcan de circa 350 ml comercializându-se cu 15 lei sub brandul de produs tradiţional.

2011, anul omologării

Expansiunea pe care a cunoscut-o cultivarea smochinelor a deschis poarta către o piaţă sigură. Însă primarul Nicolae Curici a vrut să se asigure că produsele şviniţenilor vor purta întotdeauna brandul comunei. În 2010, cu ajutorul unui avocat, a început demersurile pentru omologarea dulceţii de Şviniţa. Omologarea produsului tradiţional a durat un an. În 2011 a fost obţinut Certificatul de înregistrare a mărcii Nr. 120574, acordat în temeiul Legii nr. 84/1998, privind mărcile şi indicaţiile geografice pentru marca „Dulceaţă smochine de Şviniţa“. Parcursul promovării produselor pe bază de smochine, în special a dulceţii, a continuat prin prezenţa la târgurile naţionale şi internaţionale. Astăzi produsele şviniţenilor sunt cunoscute pe piaţă, iar sătenii nu produc cât pot să vândă. Până acum doar dulceaţa de smochine a fost înregistrată ca marcă înregistrată, însă produsele obţinute din smochine sunt variate. Pe principiul „nimic nu se pierde, totul se transformă“, ţuica de smochine se obţine din fructele care nu se folosesc la prepararea dulceţii. Pe lângă cele două produse deja cunoscute în Şviniţa, se fac şi prăjituri cu smochine, gem de smochine, vin şi lichior, dar acestea mai mult pentru consumul propriu.

Primăria Şviniţa este principalul promotor al cultivării smochinilor. De altfel, instituţia are propria sa livadă de „protocol“ întinsă pe două hectare. Producţia de smochine obţinută nu este foarte mare, pentru că aproximativ 1.000 de puieţi au fost plantaţi abia acum trei ani şi nu sunt încă pe rod. De la cei 40 de arbuşti mari se obţin în medie cam 10 găleţi pline cu fructe. Primarul Nicolae Curici are ambiţii mari pentru „tărâmul“ smochinelor. Vrea să realizeze un centru de procesare, însă depinde de fondurile europene, aşa că momentan totul rămâne la nivel de proiect. Primul pas a fost făcut prin achiziţionarea unui uscător de smochine.

Festivalul smochinului, manifestare emblematică pentru comuna Şviniţa, a ajuns la ediţia a XVI-a

„Mă bucur că şviniţenii au înţeles importanţa cultivării smochinului şi că în ultimii 3-4 ani au început să planteze mai mulţi arbuşti. Unii şi-au făcut adevărate livezi, aşa că pe viitor avem producţia asigurată. Dacă lucrurile vor avea acelaşi parcurs ca până acum, pe viitor avem în vedere şi exportul acestor minunate şi dulci produse din smochine.“

Nicolae Curici

One Comment

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *