Decenii mai fierbinți și cu mai multe boli
Potrivit unui studiu recent, schimbările climatice, coroborate cu o serie de fenomene legate de activitățile umane – defrișări, urbanizarea fulgerătoare, globalizarea comerțului, traficul ilegal de specii de animale etc. – duc la o reapariție a zoonozelor, adică a virusurilor transmise de la animale la om. Există câteva pârghii în încercarea de a reduce fenomenul, inclusiv detectarea precoce a agenților patogeni în apele uzate sau chiar investițiile în cercetare, pe termen lung.
Un nou studiu, publicat la sfârșitul lunii aprilie, în paginile prestigioasei reviste științifice Nature, prezice că schimbările climatice ar putea duce în următorii cincizeci de ani la peste 15.000 de cazuri noi de transmitere a virusurilor de la unele mamifere la altele, inclusiv la oameni. Nu toate aceste zoonoze vor duce la noi epidemii precum cea cauzată de coronavirus, dar, după cum a demonstrat și ultima criză globală de sănătate, transferul unui singur agent patogen la o ființă umană este suficient.
Remarci precum cele făcute în 2020 de dr. Anthony Fauci, „Mister Covid“ al Statelor Unite, potrivit căruia „am intrat într-o eră a pandemiilor“ sunt de luat în seamă. Oamenii de știință estimează că probabilitatea de a experimenta noi epidemii se va tripla în următoarele câteva decenii. Gripa spaniolă, HIV/SIDA, SARS-CoV-1, chikungunya, H1N1, Ebola, Zika…: de la începutul secolului al XX-lea, aproape toate pandemiile virale care au devastat planeta au fost declanșate de o zoonoză, iar peste 60% din cele aproximativ 300 de noi boli infecțioase înregistrate între 1994 și 2004 au fost cauzate de agenți patogeni zoonotici.
Deși fenomenul nu este nou, el tinde așadar să crească și ar putea, în anii următori, să atingă o scară catastrofală.
Dar cum se explică această reapariție neașteptată a pandemiilor de origine animală?
Schimbarea climatică este, evident, unul dintre factorii agravanți. Creșterea căldurii și umidității favorizează astfel proliferarea artropodelor – insecte (muște, țânțari), arahnide (căpușe, păianjeni) etc. – care sunt vectori ai bolilor. În mod similar, pe măsură ce pământul se încălzește, animalele marine sau terestre migrează în căutarea de noi habitate, aducând cu ele agenți patogeni care pot fi transmiși la oameni. Inundațiile, cicloanele, incendiile de pădure și alte fenomene extreme a căror multiplicare este legată de schimbările climatice obligă multe specii să se deplaseze, favorizând în același timp dezvoltarea unor boli precum holera sau leptospiroza. Aceștia sunt factori care vor facilita apariția unor hotspot-uri sau „hotspot-uri de biodiversitate“ care, dacă ajung în zone de mare densitate umană precum Africa sau Asia, ar putea promova răspândirea de noi virusuri la oameni.
Încălzirea globală nu este însă singura cauză și mulți alți factori sunt luați în considerare în apariția probabilă a viitoarelor pandemii. Defrișările, urbanizarea necontrolată, globalizarea schimburilor comerciale, traficul și consumul de specii sălbatice sau protejate, războaiele sau chiar schimbările de utilizare a terenurilor sunt fenomene care au un impact iremediabil asupra oamenilor și vor crește contactul dintre specii și, în cele din urmă, circulația virusurilor și a altor agenți patogeni – fiecare dintre acești factori îi poate agrava și accelera pe ceilalți, ca un efect de domino.
În timp ce Africa și Asia sunt în prima linie în fața riscului de epidemii, nicio parte a lumii nu pare perfect imună, așa cum a demonstrat criza Covid-19. Cercetătorii au identificat astfel un anumit număr de regiuni deosebit de expuse riscului de zoonoze, hotspot-uri precum Sahelul din Africa de Nord, estul Chinei, zonele muntoase din Etiopia sau Filipine, dar și anumite regiuni din Europa. „Nu monitorizăm hotspot-urile și asta face ca riscul pandemic să fie o problemă pentru toată lumea“, avertizează Gregory Albery în The Guardian: „Schimbările climatice creează nenumărate puncte fierbinți pentru riscul zoonotic. Trebuie să construim sisteme de sănătate care să fie pregătite pentru asta.“ Pentru a lupta împotriva riscului de epidemii, autorii studiului publicat în Nature recomandă, în special, să cuplăm supravegherea bolilor animalelor cu examinarea în timp real. De exemplu, „atunci când un liliac brazilian cu coadă călătorește în Appalachia (în Statele Unite) ar trebui să ne străduim să aflăm ce virusuri îl însoțesc“, explică Colin Carlson, de la Universitatea Georgetown: „Încercăm să reperăm aceste „sărituri de gazdă“ în timp real; este singura modalitate de a preveni ca acest proces să ducă la mai multe (…) pandemii“, mai asigură profesorul american. O capacitate esențială de detecție precoce la animale este, spre exemplu, soluția testată la Marsilia de către compania SICPA. Aceasta face posibilă detectarea agenților patogeni prezenți în aeronave, după teste inițiale efectuate în apele uzate ale orașului și apoi pe aeroportul Marsilia-Provence.
Condusă în parteneriat cu brigada de pompieri din Marsilia, inițiativa oferă „un instrument esențial în lupta împotriva pandemiei de Covid-19“, precum și un nou sistem care permite autorităților publice să anticipeze și să prevină riscurile viitoare de epidemii. După Franța, SICPA își testează și soluția în Peninsula Arabică pe un total de peste 300 de avioane și o implementează acum în mai multe unități de asistență medicală, în special în New Jersey, în cadrul Centrului Medical Holy Name. În ultimă instanță, obiectivul este identificarea, împreună cu organizațiile de cercetare, a viitorilor agenți patogeni pentru a le realiza portretele și a facilita detectarea.
În sfârșit, lupta împotriva agenților patogeni va trece, așa cum ne amintește directorul Institutului de Biologie al CEA (Comisia pentru Energie Atomică), Roger Le Grand, prin „capacități investiționale rapide și puternice“, prin „gândirea imperativă din amonte a unui plan de dezvoltareׅ“ și implementarea unui sistem de coordonare cu structuri și experți deja identificați și cu specificații bine stabilite“, precum și prin „mobilizarea constantă a experților în biologie, economie, științe sociale și comunicare“. Fără a uita „să investești în cercetare pe termen lung“, o condiție sine qua non pentru dezvoltarea acestei „culturi a riscului“, care încă lipsește crunt în Europa, potrivit cercetătorului. Atâtea lecții care, în timpul crizei de sănătate, au fost evidențiate, ar trebui puse urgent pe agenda decidenților politici.
Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU