Cum și unde ne asigurăm? Asigurările în agricultură pot salva afaceri și securitatea alimentară (II)
Cum a evoluat piața asigurărilor produselor agricole, cum au relaționat și fermierii cu asigurătorii și în ce măsură Clubul Fermierilor Români, cu divizia Broker de Asigurări, a favorizat relaționarea dintre fermieri și companiile de asigurări aflăm în interviul acordat de Georgiana Rusu, directorul executiv al Broker de Asigurări din cadrul CFRO, și Cezar Huțanu, directorul regional pe zona Moldova, Broker de Asigurări.
Ion Banu: Domnule director, știm că multe companii de asigurări au evitat de-a lungul vremii – unele poate evită și în prezent – să asigure anumite riscuri cum este și seceta. Cum ați reușit să determinați companiile de asigurări să acopere majoritatea riscurilor din agricultură, acum fiind mai multe pachete oferite de către asigurători?
Cezar Huțanu, directorul regional pe zona Moldova, Broker de Asigurări: Dacă îmi permiteți, voi începe cu o mică povestioară. În asigurări s-a discutat despre riscul de secetă pentru prima oară în 2002. Era o lege, Legea nr. 381/2002 (n.red. – Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, în vigoare de la 23 august 2002 până la 01 ianuarie 2011 și înlocuită de Ordonanța 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli), în care era prevăzut următorul aspect: fermierul care dorea să-și încheie o poliță de asigurare avea niște termeni prevăzuți clar în lege – pentru culturi de toamnă și pentru culturi de primăvară; în caz că apăreau astfel de riscuri catastrofale, cum este seceta de exemplu, statul era cel care prelua despăgubirea fermierilor, ei doar trebuiau să aibă această poliță încheiată.
Ulterior, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, acea lege și-a pierdut din valabilitate. În campania agricolă 2019-2020, fermierii s-au confruntat cu un fenomen dezastruos, marea majoritate a fermierilor neavând ce culege de pe câmpuri, fiind în proporție covârșitoare afectați de acest risc. S-a găsit un mic sprijin din partea statului, prin ajutorul acordat de Ministerul Agriculturii. Asigurătorii au început să vină în ajutorul fermierilor pentru a acoperi acest risc și la ora actuală avem mai multe variante în acest sens: o variantă de secetă și arșiță (cu limitări pe suprafețe – de sume asigurate pe hectare, de producții, pe fiecare zonă în parte etc. – pentru că și companiile de asigurări trebuie să se protejeze împotriva riscurilor și atunci există aceste limitări), o variantă de acoperire a riscului de secetă parametrică (am avut în campania trecută o astfel de variantă în care stația meteorologică cea mai apropiată de fermier era cea care indica nivelul de precipitații; anul acesta s-a îmbunătățit produsul, nu se mai urmărește nivelul de precipitații pentru că au fost probleme în unele zone – este clar că și în domeniul stațiilor meteorologice este nevoie de investiții) în care s-a introdus o clauză ce menționează urmărirea indicelui de umiditate a solului – această clauză este foarte importantă deoarece la nivelul UAT-ului, unde fermierul are exploatația, se identifică și prin satelit se colectează exact datele din zona respectivă. Astfel, se face o paralelă între datele din anii anteriori (din 2007-2008), se realizează o medie a umidității la nivelul solului și se corelează cu ceea ce se înregistrează în ziua de astăzi, ceea ce transmite satelitul. Dacă apar diferențe, automat se înregistrează un grad de distrugere, care variază între medie și ceea ce se există în prezent. Foarte important de menționat este că fermierul nu este deranjat de către asigurători cu celebrii evaluatori sau inspectori de daune. Totul se realizează pe baza datelor culese de satelit, nu se face o constatare efectivă în teren – așa cum se face pentru celelalte riscuri.
I.B.: Care sunt cele mai frecvente riscuri asupra cărora companiile de asigurări se apleacă mai mult?
C.H.: Primul fenomen a fost grindina, după care urmează ploile torențiale, furtuna, seceta și incendiul.
I.B.: Vorbeați de modalitatea de verificare, de control al culturilor prin satelit. La ce trebuie să fie atenți fermierii atunci când solicită încheierea unei polițe de asigurare? Ce trebuie ei să știe și la ce trebuie să fie atenți pentru că știm ce se întâmplă în unele situații, când companiile de asigurări au anumite clauze pe care nu toți fermierii stau să le parcurgă cuvânt cu cuvânt, pagină cu pagină.
C.H.: Fermierul trebuie să-și aleagă în primul rând omul cu care vrea să încheie o poliță de asigurare, un consultant – cum este Broker Asigurări. Datoria noastră – și este datorie sacră – este să punem la dispoziția fermierului (care are timp limitat) toate informațiile pe limba lui, inclusiv acele alte riscuri la care faceți dvs. referire. La ora actuală, avem variante de polițe de asigurare: la valoarea cheltuielilor tehnologice, la valoarea producției etc.
I.B.: Domnule director, în cazul producerii unui fenomen meteorologic nefavorabil, ce trebuie să știe fermierul dvs. asigurat?
C.H.: Suntem broker în adevăratul sens al cuvântului, adică nu dăm doar un telefon o dată pe an pentru a încheia polița de asigurare, ci asigurăm și partea de service, de consiliere, de consultanță – mergem de la A la Z; practic, luăm grija asigurării de pe umerii fermierilor. Suntem mandatați de către fermier să avem grijă de business-ul său, de afacerea sa și atunci va lua legătura cu noi.
I.B.: Doamnă director, care este cota dvs. de piață pentru asigurări agricole?
Georgiana Rusu, directorul executiv Broker de Asigurări din cadrul CFRO: În momentul de față, portofoliul nostru este reprezentat în proporție de 91% numai de asigurări pentru culturi agricole. Pe lângă acestea, mai avem tot în domeniul agricol asigurări pentru utilaje, ferme, animale – 9%, iar culturi agricole este 91%. Anul trecut, am intermediat 500.000 de hectare; în acest moment suntem la fel, pe aceeași cotă de piață pe primul trimestru de 17%, dar încă ofertăm, încă discutăm cu fermierii.
I.B.: Prin prezența Brokerului de Asigurări și prin relaționarea cu fermierii, cum spuneați, ați constatat o mai mare aplecare a companiilor de asigurări către fermieri? Față de alți ani, sunt mai aproape de fermieri companiile de asigurări? Au înțeles mai bine fenomenul agricol asigurătorii?
G.R.: Da, companiile de asigurare sunt alături de fermieri și înțeleg foarte bine fenomenele meteo. Problema cea mai mare în acest moment, ca și anul trecut, este faptul că sunt prea puțini jucători pe piața asigurărilor pe partea de culturi agricole. Pe această linie de business au fost patru asigurători care au susținut toată această suprafață, iar 2020 a fost un an cu daune foarte multe. Și nu vorbim numai despre daune de secetă; cunoaștem că au fost undeva la 2,4 milioane de hectare afectate de secetă în Dobrogea, în Moldova, în Bărăgan, în partea de sud a țării; vorbim ce 1,2 milioane de hectare în primăvară. Dar am avut foarte puțină suprafață asigurată pe secetă, doar 150.000 de hectare la nivel de țară. Drept urmare, la nivelul asigurătorilor încă există rezerve. 2021 a fost un an cu o producție record, de patru ori mai mare decât atunci când am intrat în Uniunea Europeană, și cu o creștere de 47% față de 2020, dar, la fel, cu fenomene meteo extreme. De asemenea, am avut peste 100.000 de hectare afectate de grindină. Au fost județe – Iași, Botoșani – unde a fost și grindină și alte fenomene extreme, astfel că asigurătorii au avut rata daunei extraordinar de mare și în primăvara acestui an au segmentat: sunt asigurători care încheie pe anumite zone, doar către clienții lor, cu limitarea sumelor pe hectare pe anumite riscuri etc. Sperăm ca din toamnă să intrăm pe o linie normală, așa cum a fost înainte de perioada aceasta de daune la asigurători și să venim, poate, și cu alte produse.
I.B.: Domnule director, se știe că o parte din sumele achitate de fermieri pentru asigurări pot fi recuperate prin Submăsura 17.1. Care sunt condițiile de eligibilitate și termenele până când fermierii pot depune documentația necesară pentru a recupera suma respectivă, cei 70%?
C.H.: Condițiile sunt foarte simple: trebuie să fie persoană fizică, juridică autorizată în România; trebuie să fie fermier activ; să își încheie polița de asigurare pe întreaga suprafață a unei culturi – nu este obligatoriu ca fermierul să încheie poliția de asigurare pe întreaga suprafață – chiar dacă recomandarea noastră este să-și încheie polița de asigurare pe întreaga suprafață. Ceea ce este specificat în APIA trebuie să corespundă cu ceea ce este asigurat pe poliță.
I.B.: Ce se întâmplă în situația în care se modifică suprafața asigurată prin schimbarea culturii, de pildă?
C.H.: Vorbim de acele regularizări, actualizări. Știm că în această perioadă se închid situațiile APIA pentru 2021-2022. În momentul în care fermierul are închisă situația APIA, fermierul ia legătura cu noi și se comunică dacă sunt diferențe între ceea ce s-a asigurat inițial și ceea ce este în APIA. Dacă sunt modificări, se emite un act adițional în care cele două valori vor corespunde. Aceasta este o măsură esențială pentru ca fermierul să fie eligibil pentru Submăsura 17.1.
I.B.: Știu că ați avut discuții cu Ministerul Agriculturii și cu AFIR pentru a simplifica anumite proceduri. Ce ați obținut în urma acestora?
G.R.: Am avut o mare deschidere și din partea Ministerului Agriculturii, și din partea AFIR, iar acest lucru s-a datorat tot prin comunicarea directă cu fermierul pentru că am fost împreună cu fermierii și am propus anumite soluții pentru a simplifica lucrurile. Am reușit să simplificăm Ghidul din 2019-2020 pentru că în 2019 existau foarte multe documente care trebuiau depuse. Iar în 2020 am reușit să mărim suma alocată pentru că era vorba pentru 2021 de numai 10 milioane de euro. Am reușit să mărim suma la 31,2 milioane de euro, de la 10 milioane de euro. De asemenea, anul trecut am lucrat la niște pachete pe care le aveau asigurătorii și care erau neeligibile și continuăm să ducem propunerile fermierilor către Ministerul Agriculturii.
Simona-Nicole DAVID și Ion BANU
