Cultura orzului/orzoaicei (II)

La 10 ani de integrare europeană a României, ne-am propus să analizăm impactul acestui fapt asupra diferitelor filiere de produse agricole şi agroalimentare. În acest sens am analizat variaţia datelor statistice oficiale (INS/MADR) între anii 2000-2015, separate în două intervale: 2000-2006 şi 2007-2015 (anterior accesului, respectiv ulterior accesului în UE), comparând prin mijloace statistice semnificația valorilor medii înregistrate. Din motive de spaţiu tipografic s-au utilizat doar valorile cele mai expresive pentru înțelegerea fenomenelor, analizele stiinţifice urmând să fie publicate de către autor într-o lucrare „in extenso“.

Orzul/orzoica, cultivate deopotrivă ca plante cu destinație furajeră și brasicolă, sunt relativ bine reprezentate în toate zonele de cultură ale României în care găsesc condiții de cultură adecvate. Faptul că existe forme de toamnă și de primăvară poate fi motivul pentru care cele două specii ale genului ocupă un loc important în decizia de cultură a fermierilor, în special în condițiile în care piața ofertează un preț și o garanție de achiziție încă de la înființarea culturilor. Ocupând aproape 5% din suprafața arabilă (cca 440,4 mii ha orz vs. 9,3 mil. ha arabil), orzul se asociază grâului în fermele specializate pe producerea cerealelor, deoarece nu are cerințe tehnologice fundamental deosebite, astfel că, la un preț atractiv, orzul și orzoiaca pot înlocui cu succes grâul, mai ales prin formele de primăvară atunci când, din diferite motive, grâul şi orzul de toamnă au eşuat. Din punctul de vedere al PAC nu există politici dedicate pentru orz, cultura având, ca și grâul, doar vocația plății la suprafață.

Evoluţia suprafeţelor cultivate

În intervalul 2000-2006 (preaderare), orzul a fost cultivat în medie pe 440-450 mii ha, cu o variaţie multianuală de cca 22%, ceea ce din punct de vedere statistic se consideră ca fiind o variaţie mare spre foarte mare. Tendinţa sistemului de cultură exprimată prin diferenţa dintre valoarea medie şi valoarea mediană a funcţiei de variaţie indică faptul că suprafețele ocupate cu orz au avut tendinţa de a se reduce (mediana media, 441,4 mii. ha vs 443,6 mil.ha).

În perioada 2007-2015 (postaderare), suprafaţa medie ocupată a fost de 443,6 mii ha, fără ca scăderea înregistrată (2,288 mii ha) să poată fi considerată semnificativă statistic. Este însă de remarcat variaţia anuală a suprafeţelor, care s-a redus relativ semnificativ, cele 12%/2007-2015 calificându-se ca variații medii. Nivelul de 12% sugerează că după aderare s-a cristalizat un sistem de ferme agricole specializate în cultura orzului  care, anual, înființează cultura cam pe aceleași suprafețe. Se poate aprecia că piaţa orzului a evoluat spre o cerere multianuală constantă, ceea ce impune concluzia că, privind suprafeţele ocupate, aderarea la UE a indus o oarecare predictibilitate. Tendinţa sistemului, manifestată în ultimii ani ai intervalului, este de scădere a suprafețelor ocupate (cca 5%).

Evoluţia producţiilor totale de orz

Producțiile totale au crescut de la 1101,7 mil. t / 2000-2006 la 1209,9 mil. t / 2007-2015, fără ca diferenţa de cca 108,2 mii tone să poată fi reţinută ca fiind semnificativă. Deoarece variabilitatea suprafeţelor a fost relativ mare, presupunem că cel puţin o parte a variabilității anuale a producţiei totale (32,6%) s-ar datora factorilor ambientali. Tendinţa de creştere a producţiei totale, înregistrată în perioada de preaderare, s-a menţinut şi în intervalul postaderare.

Relaţia dintre scăderea suprafeţei cultivate şi creşterea producţiei totale determinată în 2000-2007 s-a menţinut, de asemenea, în limite nesemnificative, sugerând o creştere a eficienţei culturii pe fondul creşterii producţiei la unitatea de suprafaţă, cu alte cuvinte, cultura orzului a cunoscut o uşoară tendinţă de intensivizare.

Analizând gradul de intensivizare a culturii prin relaţia dintre suprafaţă şi producţia totală, constatăm că în intervalul 2000-2007 relaţia este pozitivă, de tip extensiv, în timp ce în intervalul 2007-2015 creşterea producţiei totale se găseşte într-o relaţie de inversă proporţionalitate, ceea ce sugerează că a avut loc o virare a sistemului de producţie spre caracterul intensiv (r2000-2006 0,230, respectiv r2007-2015 – 0,356), fără ca diferenţele înregistrate să poată fi reţinute ca semnificative.

Evoluţia producţiilor medii de orz

Producția medie a crescut după aderare cu 186 kg/ha (2.505 kg/2000-2006, respectiv 2.691 kg/2007-2015). Această creştere este insuficientă pentru a fi asigurată statistic, din cauza variabilităţii multianuale mari, de 26,1% (peste un sfert din medie), care susţine carcterul extensiv al sistemului de cultură, în ciuda unor tendinţe de intensivizare manifestate la nivelul relaţiilor dintre elementele sistemului. Scăderea variabilităţii multianuale după aderare este nesemnificativă (0,5%), sugerând că şi variaţia producțiilor medii ar putea fi cauzate, în special de variaţiile condiţiilor de mediu. Analizând tendinţa realizării producţiilor medii în raport cu mediana, este evidentă tendinţa de creştere din intervalul 2007-2015 (+0,278 t/ha/2000-2006, respectiv 0,379 t/ha/2007-2015), confirmand astfel tendinţa de intensivizare.

În ceea ce privește decizia de cultură a fermierului exprimată prin relaţia dintre suprafaţa însămânțată și producția medie realizată, mutațiile apărute în sistem după aderare sunt relativ discrete. Relațiile sunt mici, de inversă proporţionalitate (-0,067, respectiv -0, 131), sugerând aceeaşi tendinţă de intensivizare, din nefericire cu o rată anuală nesemnificativă, diferenţa situându-se în zona probabilităţilor de sub 10%.

Trăgând concluzia, putem afirma că în cei zece ani de PAC aplicate în România, sistemul de producere a orzului nu a suferit mutații semnificative, reducerile de suprafeţe cultivate şi creşterile de producţii fiind neasigurate statistic, ceea ce face ca tendinţa de intensivizare semnalată să nu poată fi reţinută ca certă, repetitivă şi reproductibilă.

Analiza principalilor indicatori statistici ai sistemului de producere a orzului/orzoaicei în România în perioada 2000-2015

(vezi tabel în revistă)

Dr. ing. Aurel-Florentin BADIU

Membru corespondent ASAS

Revista Agrobusiness nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 8-9