10 ani de integrare europeană. Cultura grâului (I)

La 10 ani de integrare europeană a României, ne-am propus să analizăm impactul acestui fapt asupra diferitelor filiere de produse agricole şi agroalimentare. În acest sens am analizat variaţia datelor statistice oficiale (INS/MADR) între anii 2000-2015, separate în două intervale: 2000-2006 şi 2007-2015 (anterior accesului, respectiv ulterior accesului în UE), comparând prin mijloace statistice semnificația valorilor medii înregistrate. Din motive de spaţiu tipografic s-au utilizat doar valorile cele mai expresive pentru înțelegerea fenomenelor, analizele știinţifice urmând să fie publicate de către autor într-o lucrare „in extenso“.

Grâul este cea mai reprezentativă plantă de cultură a agriculturii româneşti, notorietatea acesteia fiind asigurată de sintagme atribuite de-a lungul timpului de „grânar al Imperiului Otoman“, al „Balcanilor“, al „Europei“. Ocupând cca 23% din suprafața arabilă (2,1 mil ha grâu vs. 9,3 mil ha arabil), grâul reprezintă cultura principală din asolamentele specifice României, fiind destinată consumului uman. De o manieră cu totul generală, politicile agricole comune nu au o dimensiune alocată grâului, exceptând plata la suprafață.

Evoluţia suprafeţelor cultivate

În intervalul 2000-2006 (preaderare), grâul a fost cultivat în medie pe 2,1-2,2 mil. ha, cu o variaţie multianuală de cca 14%, ceea ce din punct de vedere statistic se consideră ca o variaţie medie spre mare. Tendinţa sistemului de cultură a grâului, exprimată prin valoarea diferenţei dintre valoarea medie şi valoarea mediană a funcţiei de variaţie, indică faptul că în decizia de cultură a fermierilor români cultura grâului a avut tendinţa de a se extinde (mediana medie, 2,186 mil. ha vs 2,296 mil. ha) datorită faptului că piaţa grâului a fost permanent capabilă să absoarbă variațiile.

În perioada 2007-2015 (postaderare), suprafaţa medie ocupată a fost de 2,068 mil. ha, fără ca această scădere (118.000 ha) să poată fi considerată semnificativă. Este însă de remarcat variaţia anuală a suprafeţelor ocupate, care se încadrează în limita de 4% – variaţie statistică foarte mică. Nivelul de 4% sugerează că după aderare s-a cristalizat un sistem de ferme agricole specializate în cultura grâului care, anual, însămânţează suprafeţe constante de grâu, care au redus apariția unor actori conjuncturali. În acelaşi timp, se poate aprecia că piaţa grâului a evoluat spre o cerere multianuală constantă, asigurată de o masă constantă de fermieri, ceea ce impune con­cluzia că, privind suprafeţele ocupate, aderarea la UE a indus o oarecare predictibilitate. Tendinţa sistemului este pozitivă, de ușoară creștere (sub 2% – 39.000 ha).

Evoluţia producţiilor totale de grâu

Producțiile totale de grâu au crescut de la 5,938 mil. t / 2000-2006 la 6,264 mil. t/2007-2015, fără ca diferenţa de cca 310.000 tone să poată fi reţinută ca fiind semnificativă. Deoarece variabilitatea suprafeţelor însămânţate a fost foarte mică (4% – cca 10.000 ha/an), presupunem că cea mai mare parte a variabilității anuale (25%) s-a datorat factorilor ambientali. Analizând însă variabilitatea producţiilor din cele două intervale supuse analizei, constatăm că aceasta s-a redus cu cca 10%, de la 35% la 25% în raport cu media. Tendinţa de creştere a producției totale de grâu, înregistrată în perioada de preaderare, de cca 1,4 mil. de tone, s-a menţinut, chiar dacă sensibil mai estompată (0,88 mil. tone).

Relaţia dintre scăderea suprafeţei cultivate şi creşterea producției totale determinată în 2007-2015 este destul de expresivă, sugerând o creştere a eficienţei culturii de grâu, pe fondul creşterii producţiei la unitatea de suprafaţă.

Analizând gradul de intensivizare a culturii prin relaţia dintre suprafaţă şi producţia totală, constatăm că în ambele intervale creşterea producţiei totale se găseşte într-o relaţie de directă proporţionalitate cu creşterea suprafeței, ceea ce sugerează că s-a menţinut caracterul relativ extensiv al producției de grâu (r2000-2006  0,303, respectiv r2007-2015 0,457).

Evoluţia producţiilor medii de grâu

Producția medie de grâu a crescut după aderare cu 354 kg/ha (2.670 kg/2000-2006, respectiv 3.024 kg/2007-2015). Această creştere este insuficientă pentru a fi asigurată statistic din cauza variabilităţii multianuale de 25% (un sfert din media multianuală), care spune multe privind sis­temul de cultură prac­ticat şi confirmă caracterul extensiv al acestuia. Scăderea variabilităţii multianuale după aderare cu cca 5% suge­rează că o parte din variaţia producțiilor medii este datorată variaţiei condiţiilor de mediu şi, inerent, variaţiei de condiţii agrofitotehnice.

Analizând tendinţa realizată producţiei medii, aceasta a fost strict crescătoare în ambele intervale, mediana poziționându-se în dreapta mediei (0,295 t/ha /2000-2006, respectiv 0,379 t/ha/2007-2015), confirmând fenomenul de intensivizare.

În ceea ce privește relația dintre decizia de cultură a fermierului exprimată prin suprafața însămânțată și producția medie realizată, mutațiile apărute în sistem după aderare sunt foarte evidente. Deși relația este mică (-0,131), trebuie remarcat faptul că este tipică pentru sis­teme intensive, producția medie la unitatea de suprafață scăzând în condițiile majorării suprafeței totale. Analiza semnificației statistice relevă că acest fenomen a fost prezent în intervalul 2007-2015 cu o probabilitate de cca 70%, confirmând că sistemul de producerea grâului tinde să-și reducă suprafețele pe fondul creșterii producțiilor.

Trăgând concluzia, putem afirma că în cei zece ani de PAC aplicate în România, sistemul de producere a grâului nu a suferit mutații semnificative, reținându-se doar o reducere a variației anuale a suprafețelor angajate în cultură (la cca 4%/an), care a indus și o tendință de intensivizare și un anumit grad de predictibilitate, fără ca în zona producțiilor să poată fi regăsită aceeași constanță și predictibilitate, creșterea de producție înregistrată aflându-se în limitele erorilor statistice.

Analiza principalilor indicatori statistici ai sistemului de producere a grâului în România în perioada 2000-2015

Dr. ing. Aurel-Florentin BADIU,

Membru corespondent ASAS

Revista Agrobusiness nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 12-13