Cu ochii pe angrosişti
De aproape 20 de ani, angrosiştii sunt cei care dictează preţul grâului pe piaţa românească. Pentru ei este indiferent dacă grâul este autohton sau străin, totul este să-l cumpere cât mai ieftin şi să-l vândă foarte scump. Există sau nu grâu de vânzare în România, ei sunt mereu în căutare de grâu aşa-zis ieftin pe piaţa mondială, dar foarte scump până să ajungă la moară.
Statisticienii noştri dispun de date concrete care relevă că piaţa internaţională este atât de bine organizată încât n-a oferit niciodată grâu atât de ieftin precum cel ce se vinde pe piaţa românească, chiar în anii de subproducţie.
De fapt, preţul mondial al grâului este stabilit nu la Paris sau Rotterdam, ci la bursa din Chicago. În general, cotaţiile la bursa americană reflectă costul real al cheltuielilor fermierilor, inclusiv profitul care să le asigure reluarea pe scară lărgită a producţiei.
Dar de la bursa din Chicago şi până în Portul Constanţa, respectiv până la poarta unităţilor de panificaţie, preţul se umflă precum un balon. Deocamdată, volumul importurilor este mic, dar perspectivele acoperirii necesităţilor de consum pe seama grâului autohton sunt mici.
Cel puţin în statisticile oficiale, stocurile interne sunt satisfăcătoare, dar atragerea lor în circuitul comercial este dificilă. Aşa că, vrând-nevrând, macaralele din Portul Constanţa îşi vor întoarce la iarnă cârligele spre Mare. Cu ce preţ, este greu de spus. Să dea Domnul ca pâinea românilor să fie ieftină şi bună!
O primă concluzie ar fi că, în ultimii opt ani, cotaţiile grâului la bursă aproape că s-au dublat.
Preţul grâului importat în ultima perioadă în România depăşeşte 154 euro/t, ceea ce înseamnă enorm, de 3-4 ori mai mult decât preţul pe care îl oferă angrosiştii şi procesatori fermierilor români. Făcând această comparaţie, nu înseamnă că spunem o noutate. Aşa a fost din 1992 încoace şi nu se ştie cât va mai dura anomalia.
Evoluţia cotaţiilor multianuale la bursa din Chicago
Iosif POP