cemrom doloflor

Crescătorii de animale ameninţă că se lasă de meserie

Share Button

bovine-cu-talangiAcum două decenii, tânărul fermier Sorin Nistor n-a intrat în afaceri pe cai mari. Ba, dimpotrivă, a pornit la drum cu numai 4 tăuraşi achiziţionaţi la un preţ rezonabil pentru acele vremuri. Dar, cum afacerea n-a avut constant un grafic ascendent, ci a mers în salturi, la un moment dat chiar a vrut să renunţe. Momentan este pe linia de plutire, dar nesiguranţa zilei de mâine îl determină să-şi pună din nou problema lichidării firmei.

Dezamăgirile unui mic fermier

Fiu de ţărani, în 1994 Sorin Nistor s-a gândit că n-ar fi rău să încropească ceva în comuna sa natală Hălchiu, judeţul Braşov. Şi-a luat 4 tăuraşi, i-a crescut, i-a vândut, iar cu banii încasaţi pe ei şi-a cumpărat o vacă, un aparat de muls şi un tractor U650. Astăzi, a ajuns să aibă 27 de vaci şi 10 viţele din rasele Bălţata Românească, Holstein şi Brună. Ca mulţi alţii, n-a încercat să acceseze fonduri europene pe Măsura 112, ca tânăr fermier, fiindcă, în primul rând, l-a descurajat birocraţia. Ce e drept, începuse să strângă câteva acte pentru dosar, dar i s-a spus că nu se va încadra, deoarece nu realizează punctajul. Totuşi, dacă ar avea bani, nu i-ar mai investi în animale, ci în utilaje agricole. „Lucrez 30 ha luate în arendă, n-am nimic ca proprietate. Am cultivat 10 ha de lucernă, iar pe restul de teren am avut porumb siloz şi cereale. Asta este hrana pentru animale, adică porumb siloz, lucernă, borhot de bere de la o fabrică din Braşov şi făină. Făină îi zic concentratului pe care singur îl prepar din porumb, puţină floarea-soarelui, grâu, orzoaică şi ceva ovăz. Cu furajarea să zic că mă descurc, dar cu valorificarea laptelui e mai greu! Toată cantitatea de lapte obţinută o dau unui vecin, care are dozatoare. Primesc 1,60 lei pe litrul de lapte, un preţ bun faţă de cel oferit de marii procesatori. Plus că nu mă mai plimb cu bidoanele de colo-colo! Dacă ar fi să mi-l ia de acasă procesatorii ori ar trebui să-mi fac un tanc de răcire, ori să-mi cumpăr unul, ori să mi-l dea ei în chirie. Dar, aşa, cât mai merge treaba cu vecinul, îl duc la el“, spune surâzând Sorin.

Subvenţii „cu ţârâita“

Primul gând că ar trebui să renunţe la zootehnie sau măcar să schimbe vacile de lapte pe cele de carne i-a încolţit în minte în ziua în care i-a plecat unicul angajat al grajdului. Rămas singur, depăşit de munca fizică epuizantă, a vrut să vândă tot. Atunci a avut primul impuls să treacă pe rasele de carne. La o analiză mai atentă a revenit şi şi-a spus că mai degrabă rulează banii luaţi pe lapte decât să investească şi să piardă timp cu hrănirea vacilor de carne. „La cele de lapte trece luna şi iei banii. Pe cele de carne le vinzi prin intermediari şi constaţi că ăia câştigă mai mult decât tine. Când o fi, am zis că le vând şi nu mai ţin nimic. Acum 6 ani am luat 6 juninci de la Institutul Cartofului Braşov, rasa Bălţata Românească, cu un potenţial foarte bun la lactaţie, din care mi-am oprit toate viţelele. Chiar la prima fătare mi-au ajuns la 36 de litri. Bălţata este cea mai potrivită pentru ţara noastră, e foarte rezistentă. Ale mele dau o producţie mulţumitoare, între 26-38 de litri. Iar dacă, Doamne fereşte!, se întâmplă ceva cu ele, le duci la abator şi tot mai câştigi ceva bani. Sunt foarte nemulţumit de modul în care se dau subvenţiile. Se dau cu ţârâita. Dacă vrei să le iei înainte, trebuie să te duci, să faci cerere şi-ţi este oprit un comision.

Mi-aş dori să fie plătit mai bine laptele nostru, care este foarte bun, nu să se aducă din afară şi să ni se spună că, dacă nu ne convine preţul plătit, putem să-l aruncăm la gunoi“, se indignează fermierul.

Patricia POP, Paul ROGOJINARU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.