Consumul de carne şi mediul înconjurător

Odată cu creşterea populaţiei la nivel global se măreşte şi consumul de alimente. De altfel, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) arată că este necesară dublarea producţiei agricole până în 2050. Puţini sunt însă cei care ştiu care este efectul acesteia asupra mediului înconjurător, de câtă apă sau de ce suprafaţă este nevoie pentru a produce un kilogram de carne, de exemplu.

Francezii preferă carnea de vită

Altădată apanajul ţărilor bogate, consumul de carne nu încetează să crească la nivel global. Creşterea nivelului de trai în ţările în curs de dezvoltare amplifică efectele catastrofale, dar puţin discutate, ale unui supraconsum de carne nesustenabil şi inutil, potrivit site-ului www.notre-planete.info. În medie, un om consumă 100 de grame de carne pe zi, cu menţiunea că în statele dezvoltate nivelul este mai mare cu 200 de grame pe zi, în timp ce în statele în curs de dezvoltare este de circa 47 de grame. În Franţa, de exemplu, după ce se redusese consumul individual începând cu anul 1998, a avut loc o revenire a acestuia după 2010, avansul fiind de 1%. În medie, un francez consumă circa 88 kg de carne pe an, faţă de 81,9 kg media UE, ceea ce reprezintă aproximativ 240 grame pe zi, adică echivalentul a cinci bucăţi de jambon. Acest consum presupune însă sacrificarea a 1,1 miliarde de animale pe an, respectiv 60 miliarde la nivel mondial. De precizat că Franța este cel mai mare consumator european de carne de vită.

Scade consumul în Ţara hamburgerului

Dacă la francezi consumul este în creștere, la americani se menține pe scădere de câțiva ani, potrivit datelor Earth Policy Institute. Astfel, după vârful din 2007 când se ajunsese la 84 kg/an pe cap de locuitor, consumul a ajuns în 2011 la 78 kg/an, ceea ce presupune o scădere de 10%. Conform Ministerului american al Agriculturii, cel mai mult s-a redus consumul de carne de vacă – scădere de 43% începând cu mijlocul anilor 1970. Acest fapt a fost compensat totuși de majorarea constantă a consumului de carne de pasăre, mai puțin scumpă și mai puțin poluantă. Lipsa de interes a americanilor pentru carnea de vacă este urmarea prețurilor tot mai mari, pe fondul scumpirii cerealelor. Țara hamburgerului consumă 1/6 din carnea produsă la nivel mondial, potrivit cotidianului francez Le Monde.

Presiune pe suprafaţa agricolă disponibilă

Producția mondială de carne s-a mărit de patru ori între 1950 și 2000, mai arată site-ul notre-planete.info. Dacă în 2009 era de 283,9 milioane de tone, pentru 2050 este estimat că ar putea atinge 465 milioane de tone, în timp ce producția de lapte se va majora de la 702,1 milioane de tone la 1.043 milioane de tone, odată cu creșterea demografică și a evoluției obiceiurilor alimentare. Pentru a hrăni însă efectivele de animale este nevoie de tot mai multe cereale. Datele Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) arată că este necesară dublarea producției agricole până în 2050. Pentru a produce un kilogram de carne sunt necesare 7 kg de cereale. UE este al patrulea importator de carne de bovine după SUA, Rusia și Japonia, circa 80% din importurile UE provenind din America de Sud.

Creşterea animalelor şi emisiile de gaze cu efect de seră

Un raport FAO din 2006 arăta că aproximativ 18% din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial erau produse de crescătoriile de animale, ceea ce înseamnă chiar mai mult decât emisiile poluante produse de transporturi. Există însă și unele calcule din 2009 realizate de experții pe probleme de mediu de la Banca Mondială, conform cărora în realitate crescătoriile de animale ar produce mai mult de jumătate din emisiile de gaze cu efect de seră. În Franța, de exemplu, crescătoriile constituie al doilea domeniu care produce astfel de emisii după sectorul rezidențial. Principalul efect este încălzirea globală, nu mai vorbim de impactul asupra mediului.

Consecinţele creşterii numărului fermelor intensive asupra mediului

Creşterea constantă a numărului de ferme cu sistem de creștere intensiv în Franța și mai ales în Bretania are consecințe directe asupra mareelor. Fenomenul se manifestă prin poluarea algelor verzi care invadează litoralul degajând concentrații puternice de hidrogen sulfurat (H2S). Or, acest gaz este toxic când este inhalat și poate fi chiar mortal pentru animalele acvatice și terestre. Crescătoriile de animale contribuie direct la acest fenomen prin revărsarea gunoiului de grajd și indirect prin excesul de îngrășăminte din cerealele folosite pentru hrana animalelor. Mai mult, în numeroase cazuri nitrații din dejecțiile animale, dar și alți agenți patogeni ajung în pânza freatică, punând în pericol rezervele de apă potabilă.

În ceea ce privește apa, aproximativ 5.000 de litri de apă sunt necesari pentru a produce 1.000 kcal de aliment de origine animală, față de 1.000 litri dacă acesta este de origine vegetală. Într-adevăr, creșterea animalelor necesită cantități foarte mari de apă: pentru a produce un kg de carne de vită este nevoie de 15.500 litri de apă comparativ cu doar 290 de litri pentru 1 kg de cartofi. Conform unor cifre făcute publice de Asociația Națională Interprofesională a Crescătorilor de Animale și a Cărnii (INTERBEV) din Franța, 94% din apa necesară pentru producția de carne de vită provine din apa de ploaie.

Şi, în final, creșterea animalelor este cea mai mare sursă sectorială de poluanți pentru apă: în principal, aceștia sunt deșeurile animale, antibioticele, hormonii, îngrășămintele și pesticidele utilizate pentru culturile fura­jere, sedimentele de pe pajiștile erodate. Potrivit datelor furnizate de Comisia Europeană, creșterea animalelor este responsabilă de 64% din emisiile de amoniac (NH3), una dintre principalele cauze ale ploilor acide. Sistemele industriale de producere sunt de multă vreme întâlnite în țările dezvoltate și devin din ce în ce mai răspândite în țările în curs de dezvoltare.

Ioana GUŢE