Confesiunile unui centenar. La 100 de ani visează la noi proiecte

Îl cheamă Vasile Romanovschi şi este în oraşul Buhuşi un fel de vedetă a locului. „Se pricepe la toate, ştie şi toaca din cer“, spun cu admiraţie vecinii şi „nu stă o clipă locului“, completează zâmbind un bărbat de vreo 60 de ani. Acesta este, de fapt, fiul celui căutat, care ne conduce în grădina din spatele casei unde un bărbat mic de statură, uscăţiv, prăşeşte via printre rânduri. Bunicul Vasile, cum îl alintă toţi cunoscuţii, va împlini în curând 101 ani. Se opreşte din lucru bucuros că are musafiri şi mai poate schimba o vorbă. Aflu că dumnealui „ţine casa“ şi nu numai casa, ci şi grădina, care arată exemplar.

A venit din Basarabia când avea 15 ani, a lucrat în multe locuri, apoi din 1937 la celebra atunci fabrică de postav din localitate şi la CAP. Tot de aici a primit loc pentru casa pe care a ridicat-o singur şi căreia i-a adăugat în timp toate cele necesare unui trai civilizat.

Muncă pentru două vieţi

I-a plăcut să muncească la câmp, să vadă, spune dumnealui, cum creşte planta şi cum te răsplăteşte pentru efortul făcut.

„Acum totul e mai simplu, continuă domnul Romanovschi, am motocultor pe care îl folosesc la toate muncile grele, dar nu mă pot despărţi de asta“ şi bate cu latul palmei mânerul sapei. Intenţionează să-şi cumpere un minitractor şi crede că, dacă ar avea acum 3-4 ha de pământ, ar putea să se descurce de minune.

Plin de vioiciune îşi aminteşte de momente importante din viaţă: căsătoria cu femeia care i-a dăruit doi copii, războiul în cadrul Regimentului 4 Vânători, seceta şi, mai ales, munca fără preget care

l-a ajutat să învingă greutăţile, nu puţine, ale vieţii şi sigur să ajungă la această vârstă. Acesta să fie secretul vitalităţii? „Sigur, vine răspunsul. Secretul unei vieţi lungi este munca. Mă mir când văd acum bărbaţi ca brazii care umplu cârciumile sau plimbă o vacă pricăjită pe marginea şanţului. Dacă aş fi tânăr – vă spun drept – m-aş îmbogăţi prin munca mea. Şi să vă mai spun ceva, continuă bunicul Vasile, eu am vie şi în tinereţe am cântat cu diferite prilejuri la acordeon, dar niciodată, vă spun niciodată, nu am întrecut măsura, vinul pe care îl fac este pentru prieteni. Într-un cuvânt, am dus o viaţă, să zic, ordonată, care m-a mulţumit.

Proiecte, proiecte

De mulţi ani, eroul nostru ar vrea să facă o centrală eoliană. „Aici, pe Valea Bistriţei, sunt curenţi de aer care, folosiţi, ar aduce beneficii.“ Se gândeşte, de asemenea, să construiască un solar modern, aşa cum a văzut la televizor – „cu legumele se poate câştiga un ban bun.”

Dar moş Vasile Romanovschi are şi un necaz: de vreo doi ani poliţia nu i-a mai dat voie să circule pe şosea cu ATV-ul pe care îl are. „E adevărat că sunt cam în vârstă, zâmbeşte dumnealui, dar domnii poliţişti nu ştiu că eu am avut motocicletă din 1967 şi n-am avut nicio sancţiune.“

Ne despărţim în poarta casei. Bunicul Vasile dă o fugă la magazin să-şi cumpere mănuşi. Mâine începe stropitul viei.

Stelian CIOCOIU