fbpx
reclama youtube lumeasatuluitv

Cel mai mare procesator de lapte din Bacău caută materie primă în alte judeţe

Share Button

• crescătorii de animale nu mai consideră vaca de lapte rentabilă în România

Cel mai important procesator de lapte din judeţul Bacău, SC Almera, acuză în ultima perioadă sărăcia de pe piaţa laptelui sau, cu alte cuvinte, lipsa laptelui ca materie primă. Crescătorii de animale din judeţ sunt tot mai puţini, iar cei care au mai rămas spun că vaca de lapte nu mai este rentabilă în România. Prin urmare, procesatorii sunt nevoiţi să caute furnizori în alte zone, iar unii chiar în străinătate. Fabrica din Bacău are o capacitate de 100.000 de litri pe zi, dar ea este acoperită numai în proporţie de 40-45%.

„Sunt din ce în ce mai puţini crescători de animale“, spune administratorul societăţii Almera, dr. ing. Grigorie Lungulescu. Pentru că nimeni din judeţ, din primării, din alte instituţii nu dă nici doi bani pe crescătorii de animale. Încercaţi să solicitaţi o autorizaţie pentru a construi un grajd şi veţi vedea cum veţi fi trataţi. Şi, atunci, oamenii de ce să mai crească animale? Producătorul român este necapitalizat. Şi nici fondurile europene nu au ajuns la noi cum ar fi trebuit.“

SC Almera mai are în judeţul Bacău doar doi furnizori de lapte importanţi. Grigorie Lungulescu spune însă că, în general, în România situaţia laptelui este foarte tristă. Iar în judeţul Bacău cu atât mai mult: „Noi, ca procesatori, dacă ne-am baza pe laptele din acest judeţ ar trebui să închidem fabrica. De aceea aducem lapte din Iaşi, din Neamţ, din Botoşani, din Galaţi, chiar din Braşov, iar noi avem pretenţia că-i plătim cel mai bine din ţară pe furnizori. Pentru că munca unui crescător de animale este, astăzi, una de apostolat.“

În zece ani, laptele de Bacău s-a subţiat

Almera a venit în Bacău acum zece ani, pentru că aici exista o bună oportunitate de afaceri. A preluat o firmă care era de vânzare. Dar, atunci, şi piaţa laptelui, pentru un procesator, era mai bună decât acum. „În industria noastră, începând de la crescătorii de animale, este muncă foarte multă – spune administratorul fabricii. Iar aici secretul este următorul: dacă nu te dezvolţi, mori! Unii au păţit-o, iar noi le-am preluat fabrica. Dar, oamenii nu mai cresc animale şi pentru că li se pare foarte greu. Preferă să trăiască în oraş, cum pot, deşi ei provin din mediul rural. Dar cine e harnic face treabă şi acum. Noi lucrăm cu aceiaşi furnizori de lapte din 2002. Aceşti furnizori, acum zece ani, aveau numai câte două-trei vaci. Dar, cu timpul, au crescut efectivele, uşor-uşor.

Nici ei, însă, n-au trecut la efective foarte mari. Pentru că pentru ferme mari este nevoie de bani.“ Nici statul nu-i ajută pe fermieri cu acele subvenţii care nu sunt ajutoare sociale, ci sprijin pentru ca produsele finale, alimentele de pe piaţă, să nu se scumpească peste limite suportabile. „Noi nu vrem să importăm lapte, pentru că este mai scump, a mai precizat administratorul. Dar, în România sunt firme care îl iau din străinătate. Importul de lapte nu este un pericol pentru noi, producătorii, care nu importăm. Sau, altfel spus, furnizorii de lapte din afara ţării nu-i deranjează pe cei de la noi. În fabricile noastre e nevoie de lapte mult. Pericolul mare rămâne la cei care fac din lactate un melanj de ingrediente care n-au ce căuta acolo. Şi, din păcate, în ultimul timp s-au pus la punct atâtea metode de falsificare că nu mai ştii ce mănânci.

Noi am rămas printre ultimii care mai facem iaurt din lapte.“ Afirmaţia proprie­tarului societăţii Almera este de-a dreptul şocantă. Dar am auzit-o şi la crescătorii de animale care sunt furnizorii fabricii din Bacău. Unii produc lactate din aşa-numitul lapte reconstituit. Laptele praf, amestecat cu apă, dă tot lapte. Dar laptele praf este scump, iar procesatorii nu mai amestecă, de fapt, lapte, ci amidon, caraghenan şi altele, care nu au ce căuta în lapte. „Nici amestecul de lapte cu apă nu e în ordine – spune Grigorie Lungulescu. Consumatorul trebuie informat ce mănâncă, ce ingrediente au fost folosite în fabricaţie, în ordinea ponderii lor. Dacă pui lapte praf în reţetă, pe etichetă trebuie scris, la ingrediente, lapte praf, nu lapte. Noi avem respect pentru lapte, pentru meserie şi, evident, pentru consumator. Din păcate, cei mai mulţi cumpără ce este mai ieftin. Nu mai contează ce.“

„Multinaţionalele strică piaţa laptelui în România“

Şi Grigorie Lungulescu şi crescătorii de animale cu care am stat de vorbă în ultimul timp cred că multinaţionalele şi hipermarketurile strică piaţa laptelui de la noi, prin preţuri. Magazinele iau marfa pe nimic şi pun adaosuri foarte mari. Fermierul vinde laptele cu 1,40-1,50 de lei litrul, iar pe raftul magazinului vede 3,50 de lei. „Crescătorul nu ştie că în acest preţ sunt foarte multe elemente care îl încarcă, aşa cum ar fi TVA-ul, dar cel mai mult ridică preţurile adaosurile comerciale – crede administratorul de la Almera. Şi noi, procesatorii, avem probleme cu preţurile furnizorilor de materiale, cum ar fi ambalajele. Preţurile lor cresc mereu, din diferite motive. Iar producătorul final trebuie să ţină preţurile pe loc, pentru că piaţa nu mai poate plăti mai mult, populaţia nu mai are bani. Plus cheltuielile noastre de producţie, cu energia, cu transportul, cu forţa de muncă şi impozitele cerute de stat. Permanent, faci un fel de echilibristică printre aceste probleme, să vezi cum poţi face să te menţii în piaţă. Toate se scumpesc. Energia, gazele naturale, apa.“

Petru DONE

17 Comments

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.