cemrom doloflor

Ce s-a ales de industria românească a îngrășămintelor chimice

Share Button

În 1989 industria socialistă deținea 11 combinate chimice la Craiova, Arad, Bacău, Făgăraș, Victoria, Năvodari, Slobozia, Târgu Mureș, Piatra Neamț, Valea Călugărească și Turnu Măgurele. Potrivit Anuarului Statistic din 1990, în România anului 1989 se produceau 2,805 milioane de tone de îngrășăminte chimice, adică 7.684 tone de îngrășăminte zilnic. Mai mult de jumătate din cantitate mergea la export și numai 1,103 mil. de tone se foloseau în agricultura românească. În 1990 Institutul Național de Statistică arăta că se utilizau în agricultură 1.103.075 de tone de chimicale (diferența mergea la export), iar în 2017 – 581.470 de tone!

Ce s-a ales din toată această industrie după 1989? Istoria falimentului începe în 1990, când Combinatul chimic din Arad a fost închis din motive de… „mormane de fier vechi“. Motivația putea fi oricare alta, dar nu fier vechi, dat fiind faptul că fabrica a fost inaugurată în 1977. Rațiunea a fost oarecum absurdă, afirmându-se că prin închiderea combinatului de la Arad s-ar salva Azomureș… În fine, 2.000 de oameni au fost trimiși în șomaj, iar în 1996 combinatul, purtând numele de Archim și aflat în proprietatea FPS și FPP, a intrat în lichidare. La 10 decembrie 1999 fabrica și toate terenurile (40 ha) au fost cumpărate de o companie românească, la prețul de 4,7 mil. lei, iar în perioada următoare mai multe clădiri au fost demolate, iar combinatul s-a vândut, bucată cu bucată, la fier vechi.

Combinatul de la Valea Călugărească a fost închis în 1997. Uzina, ale cărei baze s-au pus către sfârșitul secolului al XIX-lea, a început să producă „piatră vânătă“ în 1902. După 1960 s-a pus accent pe fabricarea superfosfatului, fiind unul dintre cei mai mari producători de profil din România. Redenumit Romfosfochim, combinatul s-a târât cum a putut până prin 1997, când a fost definitiv închis. În 2000 FPS a desemnat un lichidator care a vândut activele unei firme românești, perioadă după care combinatul a fost furat, revândut, iar furat sau cărat cu totul la fier vechi. În cele din urmă, pe un munte de pirită a apărut un parc fotovoltaic.

Combinatul de la Craiova (Doljchim), înființat în 1961, producea îngrășăminte chimice minerale, de metanol și intermediari. Ulterior, a devenit printre cei mai importanți producători de uree din România. În 1998 a fost cumpărat de compania Petrom-OMV. De fapt, a intrat în patrimoniul acesteia, odată cu vânzarea Petrom către OMV, în timpul Guvernului Năstase. În anul 2010, deși funcționa chiar bine, fabrica s-a închis, iar toate clădirile au fost demolate pentru decontaminarea zonei. Partea metalică, evident, a mers la fier vechi.

Două unități au scăpat cu bine din privatizare

Azomureș Târgu Mureș (fostul Combinat de Îngrășăminte Azotoase) a ajuns astăzi cel mai important producător de îngrășăminte pentru agricultură din România, furnizând fermierilor substanțe minerale cu Azot (N) și complexe de tip NPK. Combinatul a fost construit în 1962, iar astăzi ocupă o suprafață de 100 ha. Unitatea a fost preluată de la statul român în anul 1998 de cel mai mare producător de îngrășăminte din Turcia, Transworld Fertilizers Holding, iar în 2012 a intrat în posesia elvețienilor de la Ameropa Holding AG, prin intermediul Pelican Fertilizers, care deține 75,8% din acțiunile Azomureș. Producția este masiv exportată în Europa, Africa, America de Sud, China, Japonia și Statele Unite. Cu alte cuvinte, Azomureș este un exemplu de succes, acest lucru fiind posibil și grație investițiilor masive. De exemplu, în 2013 elvețienii au infuzat 13 mil. euro în modernizarea instalațiilor, iar în 2014 au semnat un acord de finanțare de 66 de mil. euro pentru modernizarea fabricii de uree.

Combinatul de la Năvodari (CICh) asigură, în prezent, 5% din nevoia de îngrășăminte chimice pe bază de azot și fosfor din România. Uzina a fost închisă în 1990, iar în 1996 statul a vândut-o unor italieni. Firma a fost fragmentată în trei, multe capacități industriale fiind vândute la fier vechi. O altă parte a rămas în picioare, devenind ulterior CICh Năvodari, în producție efectivă intrând în 2002. Italienii au realizat până acum investiții în retehnologizare de 4 mil. euro, iar în 2018 au anunțat o nouă infuzie de 1 milion de euro. De reținut este însă altceva: în trecut, combinatul avea 2.000 de angajați, iar astăzi numără puțin peste 100!

Șase combinate au ajuns la Ioan Niculae

Șase combinate (Bacău, Făgăraș, Săvinești, Slobozia, Victoria și Turnu Măgurele) au ajuns la omul de afaceri Ioan Niculae. În clipa de față, în afară de baza de la Victoria și parțial Slobozia, ele sunt într-un soi de conservare, având în vederea starea de insolvență în care a intrat holdingul InterAgro, în urmă cu doi ani. Toate unitățile sunt însă funcționale.

Combinatul chimic de la Victoria (azi, Viromet, producător de uree, amoniac) a fost construit în 1937 de un grup investițional ceh. Unitatea trece în proprietatea Germaniei, după ce naziștii au ocupat Cehoslovacia, iar după al Doilea Război Mondial devine societate mixtă sovieto-română (Combinatul Stalin). După destalinizare, uzina și-a luat nume românesc, iar în jurul acesteia, în 1954, a fost construit realmente orașul Victoria (fostul cătun Ucea Roșie). În 1990 combinatul avea 4.200 de angajați. Până în 1997 a funcționat bine, chiar pe profit, dar lucrurile s-au degradat teribil când s-a liberalizat prețul gazelor. În 2002 a fost vândut prin negociere directă unicului ofertant, InterAgro.

Combinatul chimic Slobozia (Chemgas), înființat în 1969, a fost unul dintre cei mai mari producători de uree din România. La un moment dat s-a numit Amonil, acționari fiind mai multe firme cu sediul prin Belize. În 2010 firma a fost executată silit, fiind apoi cumpărată de Ioan Niculae. Acesta spune că unitatea „a fost salvată de la dezmembrare și valorificare, sub forma fierului vechi, prin cumpărarea acesteia de grupul Interagro. Circa 37 de milioane de euro a fost infuzia de capital pentru modernizarea, repornirea și funcționarea unei platforme chimice aflate, la momentul cumpărării, într-o fază avansată de degradare.“ În 2015 combinatul a fost închis, iar în 2017 a fost repus în funcțiune.

Celelalte combinate – Bacău, azi SC Amurco SRL, construit în 1975, Donau Chem, din Turnu Măgurele, înființat în 1962, Nitramonia Făgăraș, realizat în anii ’60, cu statut de poducție specială, și Combinatul Azochim Săvinești (Neamț), construit între anii 1956-1962 – aparțin tot omului de afaceri Niculae, dar ele au fost închise pentru nu se știe cât timp.

Maria BOGDAN

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.