Cât timp vom importa, marfa românească va rămâne nevândută

Valorificarea. Eterna problemă a fermierilor români. Nu îmi amintesc să fi întâlnit vreodată un producător, indiferent de dimensiunea afacerii sale, care să nu ne spună că are probleme cu desfacerea produselor. „Sabotaţi“ de importuri şi primind preţuri sub costurile lor de producţie, unii dintre ei – mai ales dacă vorbim despre micii fermieri – sunt la limita existenţei economice. Aproape inevitabil, această temă a fost reluată şi în discuţia cu Iulian Raiciu, un fermier din Găeşti care a accesat fonduri europene pentru a face floricultură şi legumicultură în spaţii protejate. Concluzia domnului Raiciu? Cât timp va veni producţie de afară, marfa românească va rămâne nevândută.

Fondurile europene, o bulă de oxigen

Pentru Iulian Raiciu activitatea în agricultură a început din postura de comerciant de flori. Mai târziu s-a gândit că această afacere ar putea deveni mai rentabilă dacă ar cultiva chiar el florile pe care le vindea. Avea la dispoziţie o suprafaţă însemnată de pământ, însă îi lipseau resursele financiare care să pună în mişcare un astfel de proiect. A hotărât aşadar să ia legătura cu reprezentanţii Grupului de Acţiune Locală Găeşti şi să se înscrie în cursa pentru accesarea fondurilor europene pe Măsura 112. Iniţiativa sa a avut succes, iar suma pe care a primit-o a fost de 32.000 de euro nerambursabili.

Practic, afacerea sa, începută în 2014 cu un solar de 80 mp, a început să se dezvolte în momentul în care a primit prima tranşă de bani. Iulian mărturisește că fără această pârghie nu ar fi reușit și că fondurile europene sunt o bulă de oxigen pentru fermierii români o parte din bani, cca. 50.000 lei, a folosit-o pentru achiziționarea de utilaje – motocultoare, motopompe, utilaje de stropit. Pentru a nu fi tributar capriciilor vremii și pentru a-şi putea continua activitatea şi iarna a hotărât să practice floricultura şi legumicultura în spaţii protejate. Aşa că restul banilor europeni i-a folosit pentru a ridica cele șapte solarii pe care le are astăzi şi care se întind pe 4.000 mp. Din calculele făcute de fermier, costurile unui astfel de solar sunt de cca 35.000 lei. Spune însă că este o investiţie durabilă, pentru că solariile sunt acoperite cu o folie de 200 de microni, care are o garanție de patru ani și o durată de viață de 7-8 ani. Iarna, pentru a crește temperatura în interior, folia care acoperă solarul este dublată.

În septembrie se muncea deja pentru martie

Iulian Raiciu și-a gândit activitatea astfel încât să aibă producție aproape tot timpul anului. Pe lista de produse ale fermei familiale de la Găeşti se regăsesc pepeni galbeni şi verzi, ceapă, usturoi, salată verde şi flori precum gladiolele, crinul asiatic și imperial, zambile, lalele și primule. De altfel, atunci când am ajuns la solariile sale, Iulian deja pregătea producția de flori pentru luna martie a anului viitor, aproximativ 50.000 de zambile, 30.000 de lalele și 10.000 de primula. Bulbii sosiseră în lădiţe, iar fermierul, alături de câteva ajutoare, pregătea ghivecele în care urmau să fie puşi. În prealabil se făcuse un amestec din turbă şi pământ argilos. Odată plantaţi în ghivece, bulbii sunt păstraţi peste iarnă în beci sau într-o groapă. Ghivecele sunt puse acolo și acoperite cu pământ. Astfel, spune fermierul, bulbii sunt supuşi unei tratări termice. Sunt păstraţi aşa până aproape de 20 ianuarie, când ghivecele sunt scoase la lumină și căldură. Pe 1 martie 80% dintre plante sunt înflorite, iar restul florilor înfloresc până pe 8 martie. „O parte din producția de flori o vând în cele două puncte de comercializare pe care le am în piața centrală din Găești, iar o altă parte la piața de flori George Coșbuc, din București. Din nefericire, valorificarea acolo este o problemă, pentru că dacă nu apuci un loc în față nu reușești să vinzi și ești nevoit mai târziu să dai florile țiganilor la preţuri de nimic.“ Iarna este o perioadă dificilă şi cu costuri suplimentare, pentru că solariile sunt încălzite cu sobe. Însă dl Raiciu spune că nu poate renunța la această activitate pentru că ar însemna să iasă cu un deficit în primăvară.

Camera de frig, o necesitate

Pe lângă cele şapte solarii, Iulian Raiciu mai are 6 hectare cultivate cu pepeni. Ca şi în anii anteriori, se declară mulţumit de cantitatea şi calitatea producţiei pe care a obţinut-o la hectar, aproximativ 30 de tone. Din nefericire, preţul nu a fost la înălţime, iar fermierul s-a văzut nevoit să vândă aproape 60% din producţie en-gros, la doar 30-40 de bani.

Pentru că anul trecut a reuşit din banii europenii să îşi deschidă şi un punct stradal de comercializare, anul acesta 10-15% din producţia de pepeni a vândut-o aici. Iar preţul a fost, fireşte, incomparabil mai bun, de 80 de bani sau chiar 1 leu/kg. Dar chiar şi aşa o parte din producţia de pepeni a rămas nevândută şi s-a stricat pe câmp.

„Atât timp cât va veni producție de afară, problema valorificării mărfurilor românești nu va fi rezolvată. Dacă ne-am asocia, am putea concentra o producție mai mare și probabil am încheia contracte cu marile magazine. Altfel, nu vine nimeni la mine să ia producția de pe 5-6 hectare. Prin asociere toți producătorii ar fi ajutați pentru că se semnează un contract și există certitudinea că marfa nu mai rămâne pe câmp. Deocamdată însă nu am auzit să existe astfel de inițiative la nivelul regiunii noastre.“ Exportul, spune dl Raiciu, este exclus din cauza dimensiunii reduse a exploatației.

Iulian Raiciu şi-a propus să se modernizeze şi se gândește să acceseze din nou fonduri europene. Nu și-a făcut însă niște calculele care să arate ce sumă de bani i-ar fi necesară. În plus, dacă va face acest lucru va trebui să respecte regula 50% bani europeni, 50% aport personal şi nu ştie dacă bugetul familiei poate suporta acest lucru. Însă, dacă modernizarea se va face, primele lucruri pe lista de priorităţi sunt electrificarea și construirea unei clădiri cu frig controlat. Astfel, micul producător ar câştiga ceva timp şi implicit bani, pentru că ar putea păstra producția mai multă vreme şi ar valorifica-o atunci când preţul merită. În perspectivă s-a gândit şi la implementarea unei linii de procesare a pepenilor galbeni din care se poate face, spre exemplu, dulceaţă etc.

Explicatie foto

„Nu plecăm în străinătate, deci este bine. Dacă muncești și ai ambiție, merită.

Reușești să faci un buget din care să duci o viață decentă, însă nu te îmbogățești din asta.“

Laura ZMARANDA

Revista Agrobusiness nr. 21, 1-15 noiembrie 2016 – pag. 14-15