Casa Zetea vă invită la lecţia de marketing agroturistic

Aflate pe ultima frontieră a prunului, plaiurile transilvane sunt vestite pentru savoarea pălincii produse aici. De mai multe veacuri, obţinerea pălincii face parte dintr-un ritual aproape mistic moştenit din moşi strămoşi. În acest colţ de rai, peste meşterii în industrializarea prunelor tronează pălincia lui Zetea.

Ţuica Zetea – de la nume la renume

În urmă cu mai bine de un veac, unul dintre strămoşii lui Silviu Zetea a statornicit printre îndeletnicirile sale şi pe cea de pălincaroş, tradiţie neîntreruptă niciodată de atunci încoace. 

Povestea ţuicii Zetea, astăzi cunoscută ca marcă emblematică a unei băuturi adevărate, a început într-un loc numit „Pe Groapă”, din satul Viile Apei, acolo unde bătrânul Ioan Zetea, mare meşter zidar, cel care a durat chiliile celebrei mănăstiri de la Bixad, s-a hotărât să-şi facă o pălincie. Bătrânul era cunoscut pentru marea sa iubire de oameni şi de viaţă, aşa că foarte repede pălincia lui a devenit extrem de căutată. Dintre fiii săi, nu puţini la număr, Valer Zetea a preluat meşteşugul venerabilului său părinte, chiar dacă alături de fraţii săi a continuat şi tradiţia de meşter zidar a familiei. Şi dacă tot se pricepea la zidărie, Valer Zetea a construit câteva pălincii în Viile Apei, în Viile Racşei şi una la Medieşu Aurit prin 1964.

Desigur, rigorile regimului comunist nu i-au permis acestui om extrem de întreprinzător să-şi extindă activitatea, dar tot a găsit el o formulă, înfiinţând un centru de achiziţionare a fructelor, o activitate foarte rodnică chiar şi în acele vremuri.

Zetea Valer a avut la rândul său cinci copii: trei băieţi, Vasile, Ioan şi Silviu, şi două fete, Viorica şi Florica. Dar planurile şi gândurile de viitor ale lui Valer Zetea s-au frânt nemilos în 1975, când, încă tânăr fiind, trece la cele veşnice. Afacerea cu pălinca, tolerată greu de regimul comunist, şi asta numai datorită caracterului ei tradiţional, a fost continuată de văduva lui Valer Zetea, Floare, şi de cei doi fii mai mari, Vasile şi Ioan, mezinul Silviu fiind încă elev de şcoală.

Mezinul Silviu, marele şlefuitor

Anii au trecut, fraţii mai mari s-au aşezat pe la casele lor şi, încet – încet, mezinul Silviu preia pălincia părintească. Crescut de mic lângă vâlvătaia cazanului, Silviu Zetea – care purta în minte şi în suflet neîmplinitele vise ale tatălui său – nu s-a mulţumit să continue pur şi simplu o tradiţie aproape artizanală ci, profitând de libertatea de după 1989, a şi înfiinţat rapid o societate comercială „Privat Silviu Zetea SRL” şi a încercat să repună pe coordonate comerciale o activitate care nu părea să se preteze unei astfel de meniri.

Tânărul Silviu Zetea dezvoltă activitatea într-o manieră modernă, păstrând însă caracterul tradiţional al procedeului.

Spirit inventiv, mereu preocupat de perfecţionarea procedeelor de obţinere a unui produs tot mai performant, el introduce, după o concepţie proprie, cea de-a treia distilare la cazanele cu foc direct şi prevăzute cu sisteme de deflegmare simplă.

Preocuparea constantă pentru construirea unui brand propriu se materializează încă din 1991, când Silviu Zetea înregistrează propria emblemă care devine în 1994 parte componentă a etichetei cuprinse la rândul ei ca element figurativ distinctiv al mărcii Zetea. Ca urmare a succesului de piaţă al ţuicii Zetea, începând cu anul 2000 apar produsele de lux din această serie, obţinute tot într-o manieră proprie în decantoarele ZETEA, de o eleganţă desăvârşită, înregistrate şi protejate la rândul lor.

Şi dacă vorbim de tradiţie mai trebuie să amintim un element definitoriu care amorsează în permanenţă nebănuitul succes al unei firme de la marginea ţării, şi anume faptul că ea a rămas o afacere de familie. Fără sprijinul soţiei sale, Dora Zetea, care se ocupă în amănunt de problemele firmei, începând cu producţia şi terminând cu cele de design, activitatea firmei ar fi astăzi de neconceput.

Moştenitorii, cei care pun pe unde herţiene brandul Zetea

Copiii familiei Zetea, Gerard şi Tanit, crescuţi şi ei în cultul perpetuării unei tradiţii seculare de familie, sunt fără îndoială mândri de realizările părinţilor şi bunicilor lor, iar Silviu şi Dora Zetea au de pe acum convingerea că brandul Zetea va căpăta noi şi noi valenţe atunci când afacerea va fi preluată de copii.

De la o simplă pălincie aflată pe un drumeag lăturalnic al Medieşului, astăzi firma Zetea este o importantă carte de vizită, care a adus faima acestui sat bimilenar. De douăzeci de ani încoace, firma creşte pe zi ce trece, ieşind mereu victorioasă din apele nu de puţine ori tulburi ale unei tranziţii care pare să nu mai aibă sfârşit.

Nenumăratele delegaţii româneşti şi străine care au vizitat această interesantă şi modernă distilerie  au rămas pur şi simplu frapate de ingeniozitatea lui Silviu Zetea de a armoniza un procedeu arhaic, cel de obţinere a pălincii, cu cerinţele nu de puţine ori constrângătoare ale normelor europene în domeniu.

Numele de ZETEA apare în anexele tratatului de aderare a României la UE pentru produsele tradiţionale româneşti recunoscute şi protejate în comunitatea europeană ca atare, alături de medalia de argint obţinută la Concursul Mondial de la Bruxelles din 2001 şi de alte distincţii. Acestea reprezintă aprecieri care ne determină să considerăm că produsele brandului deja au făcut istorie şi că fac parte din patrimoniul cultural identitar al zonei, cum remarca ambasadorul Sloveniei în timpul unei vizite cu caracter privat la atelierele Zetea din Medieşu Aurit, alături de alţi peste 40 de ambasadori acreditaţi în România.

În urmă cu o sută de ani, dintr-o mică pălincie transilvană un nume pornea în lume. Prin munca acestei familii, numele Zetea a devenit astăzi expresia unei poveşti de succes, parcurgând un drum nu de puţine ori anevoios, dar răsplătit cu satisfacţii, un drum adevărat, de la nume la renume.

Felician POP

N.R.: Lecţia de marketing agroturistic pe care autorul acestor rânduri o predă nu face parte dintr-un manual universitar şi nici din Programul Ministerului de resort care îşi propune să promoveze produsele agroalimentare pe piaţa mondială. Ea este predată cursanţilor, respectiv turiştilor sosiţi aici, sub forma unei proiecţii de o frumuseţe rară.