Cartea Albă a OMG din Cehia

Utilizarea plantelor modificate genetic (PMG) în Uniunea Europeană (UE) a devenit un subiect extrem de controversat. Unele state membre resping total noile tehnologii. Recent, cercetătorii în domeniul biotehnologiilor din Republica Cehă au publicat o Carte Albă a plantelor de cultură modificate genetic, în care argumentează ştiinţific sănătatea acestor plante şi analizează critic situaţia generată în UE de legislaţia de până acum.

În continuare prezentăm un rezumat al acestei analize. Autorii consideră că reglementarea biotehnologiilor agricole în UE are consecinţe economice atât imediate cât şi pe termen lung şi afectează sustenabilitatea agroecosistemelor. Decidenţii politici au elaborat reglementările ignorând datele furnizate de oamenii de ştiinţă, care ar trebui să stea la baza unor decizii prudente. Mai mult, evaluarea riscurilor nu este însoţită şi de o evaluare a beneficiilor, realizată în aceleaşi condiţii şi prin aceleaşi metode. Raportul risc/beneficii ar trebui să fie crucial pentru identificarea riscurilor acceptabile şi pentru luarea deciziilor. Riscurile şi beneficiile cultivării plantelor modificate genetic (PMG) ar trebui evaluate numai comparativ cu riscurile şi beneficiile cultivării varietăţilor convenţionale, la care se aplică tehnologiile standard, care includ utilizarea erbicidelor, insecticidelor, lucrările solului etc. Numai procedând astfel rezultatele evaluării PMG au relevanţă.

Motivaţia ştiinţifică

Impactul noilor tehnologii poate fi negativ sau pozitiv. Nu există niciun motiv ca unele tehnologii să fie a priori considerate negative şi riscante. A fost realizat un număr foarte mare de studii referitoare la impactul PMG asupra mediului şi sănătăţii şi nu au fost raportate efecte dăunătoare care depăşesc impactul negativ al agriculturii „convenţionale“ asupra mediului.

Este evident faptul că atitudinea decidenţilor politici în privinţa PMG depinde de opiniile lor ideologice şi este afectată de aranjamente politice.

Un sistem anacronic

Sistemul european care reglementează organismele modificate genetic (OMG) era comparabil cu reglementările aplicate substanţelor toxice, explozivilor şi narcoticelor. Din această cauză, publicul larg şi mulţi politicieni consideră că OMG prezintă aceleaşi riscuri ca şi aceste substanţe. Publicul ar trebui corect informat despre diferitele tehnici de ameliorare, ca şi despre principiile ecologiei. Numai persoanele adecvat educate sunt apte să participe la dezbateri referitoare la măsurile de siguranţă ce trebuie luate în cazul utilizării plantelor transgenice.

Interzicerea fără nicio bază ştiinţifică a utilizării PMG întârzie progresul în agricultură, privează fermierii de dreptul de a alege ceea ce doresc să cultive, reduce competitivitatea UE pe piaţa globală şi sugerează că ar fi mai bine ca noile tehnologii să fie evitate. În ultimă instanţă, reprezintă o moştenire periculoasă pentru generaţiile viitoare.

În opinia oamenilor de ştiinţă cehi, factorii socioeconomici care afectează utilizarea PMG includ presiunea diferitelor grupuri de interese. Prin urmare, ar trebui să se declare, cu onestitate, că deciziile luate sub aceste influenţe sunt strict politice. Cu alte cuvinte, să nu se mai pretindă că au o bază ştiinţifică.

În loc de concluzii

Situaţia specială generată de interzicerea cultivării soiei MG în România, fără nicio bază ştiinţifică, cu consecinţe economice dramatice, constituie un bun argument în favoarea punctelor de vedere ale specialiştilor cehi. Concret, în anul 2006 s-a renunţat la cultivarele modificate genetic pentru că celelalte ţări din UE care, oricum, nu sunt mari cultivatoare ale acestei specii, nu au aprobat introducerea lor în cultură. Urmarea: din exportator, România a devenit, ca şi celelalte ţări din UE, importator de soia transgenică din Brazilia, Argentina, SUA.

La fel de bizară este şi situaţia singurei PMG a cărei cultivare a fost aprobată în UE în anul 1998: porumbul MON 810 rezistent la atacurile sfredelitorului tulpinilor.

Cultivarea acestui porumb „este aprobată“ în câteva state membre: Spania, Portugalia, Republica Cehă, Slovacia, Polonia, România. În alte state (Franţa, Germania) s-a decis politic interzicerea, după o perioadă de cultivare. Există şi state membre care refuză cu obstinaţie să aplice legislaţia europeană, adică să cultive porumbul MON 810: Austria, Grecia, Ungaria. Acestea produc dovezi „ştiinţifice“ care să le permită, ciclic, invocarea clauzei de salvgardare. În tot acest timp, în cele mai dezvoltate ţări ale lumii suprafeţele alocate acestor culturi se extind, numărul şi veniturile fermierilor care adoptă noile tehnologii crescând în mod constant.

Ce fac Guvernele României în privinţa adoptării noilor tehnologii agricole? Are România o politică în domeniul biotehnologiilor agricole? Cum reprezintă europarlamentarii noştri interesele României în acest domeniu?

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email