Când vom crește s-ar putea să nu mai avem un loc de muncă

Share

Suntem în 2020, un an în care parcă totul în jurul nostru se schimbă. Orice informaţie, demers ori idee induce frică, teamă şi împinge spre rezervare, conservare. Dispar locuri de muncă, companii şi creşte numărul şomerilor. O stare a economiei precară ce ne face tot mai vulnerabili în faţa marilor puteri, a celor financiare în primul rând. Este înfiorător să priveşti în jur, să vezi cum totul se schimbă, cum iese din matca firească a lucrurilor și să nu poți face nimic…

Mie nu-mi rămâne decât să privesc spre viitor, unul parcă tot mai nesigur, cel puţin în perspectiva următorilor cinci, zece ani. Aşa îl văd eu după cum „curg“ lucrurile acum. Poate că spre anii ’50 vom avea o mai mare deschidere asupra locurilor de muncă sau poate că vom rămâne prizonierii şomajului sau ai supravieţuirii fără un loc de muncă!

Deşi, ca urmare a evoluţiei tehnologice, aflată într-o continuă dezvoltare, ni se vot oferi noi oportunităţi, poate că vom avea noi locuri de muncă, mai uşoare, mai relaxante, poate chiar mai orientate spre propriile noastre pasiuni… Cel din urmă argument cred că ar exprima cel mai bine ajutorul ce ne este oferit de noile descoperiri. Acesta fiind definit şi de faptul că poate numărul oamenilor ce vor munci din obligaţie şi nu de plăcere o să fie în descreştere.

Viitorul, dar mai ales perioada în care trăim, este cu adevărat ceva la care eu şi generaţia mea cu siguranţă visăm, o lume în care, distanțele uriaşe se află la simpla apăsare a unui buton, o lume în care te poţi exprima liber, o lume în care dacă visezi suficient de mult, poţi ajunge să faci lucruri măreţe, o lume în care putem fi noi!

Din punctul de vedere al carierei mele, cred că această perioadă mă poate ajuta să ajung, mai uşor, prin mijloace și metode inovatoare, la oamenii din domeniul meu.

Visez ca într-o zi să pot ajuta antreprenori din domeniul turismului pentru a-şi face cunoscute zonele turistice, să le poată arăta oamenilor bogăţiile uimitoare din spatele unor locuri uitate de lume.

Vreau să reuşesc ca această lume atât de evoluată să o aduc, chiar cu ajutorul ei, în locurile din care cei care au creat-o au plecat!

Toţi trebuie să evoluăm, dar nimic din prezentul ce continuă să se creeze nu ar exista fără să ne cunoaștem originile.

Fără o astfel de gândire s-ar putea ca atunci când vom creşte să nu mai avem un loc de muncă.

Andrei OPREA-BANU