Cadastrul, ca o instituţie proscrisă

După instaurarea comunismului, instituţia cadastrului, alături de proprietatea pe care o apăra, a fost proscrisă şi a fost înlocuită cu o evidenţă a fondului funciar, ulterior denumită şi evidenţă cadastrală, pe suprafeţe, categorii de folosinţă şi deţinători. Evidenţa funciară se limita numai la partea tehnică a cadastrului, şi anume strict la fondul funciar.

Chiar şi în aceste condiţii, în toată perioada dinainte de 1989, cât timp instituţia (sub diferite denumiri) care se ocupa de aceste probleme ale fondului funciar a fost în subordinea Ministerului Agriculturii, s-a dezvoltat foarte mult.

Scurt istoric

A fost creat şi s-a dezvoltat Institutul de Studii şi Proiectări pentru Organizarea Teritoriului Agricol (ISPOTA). În paralel, a fost înfiinţat Centrul de Fotogrammetrie, devenit Institutul de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie şi Organizarea Teritoriului (IGFCOT), care a realizat planuri şi hărţi topografice şi cadastrale prin metode fotogrammetrice pentru întreaga suprafaţă a ţării. Aceste institute, cu produsele cartografice menţionate, au realizat organizarea teritoriului (în principal agricol) în fermele de stat şi în cooperativele agricole.

În funcţie de specificul acestor centre de producţie agricole, au fost proiectate şi aplicate reţele de parcele optime, care după aplicarea Legii nr. 18/1991 au dispărut şi pe care le regretăm şi astăzi.

O decizie justă, care a murit în faşă

După 1989 s-au făcut demersuri astfel încât instituţia cadastrului să revină la atribuţiile de bază proprii privind consolidarea proprietăţii imobile în ţara noastră (Legea nr. 7/1996) şi ca urmare a luat fiinţă Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie (ONCGC), subordonat prim-ministrului. Deşi se aprecia la vremea respectivă că aceasta ar fi soluţia optimă, întrucât erau acoperite toate sectoarele interesate să organizeze cadastrul de specialitate (cadastrul agricol; cadastrul lucrărilor de îmbunătăţiri funciare; cadastrul forestier; cadastrul apelor; cadastrul imobiliar-edilitar; cadastrul drumurilor publice; cadastrul feroviar; cadastrul reţelei de metrou; cadastrul portuar; cadastrul aeroporturilor; cadastrul minier; cadastrul monumentelor istorice; cadastrul militar ş.a.m.d.), ONCGC se organizează şi funcţionează sub forma Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI) ca organ al administraţiei publice centrale în subordonarea Ministerului Administraţiei Publice.

Revenirea la matcă

În aceste condiţii, situaţia trebuie reanalizată pentru a se vedea dacă nu este necesar ca ANCPI, împreună cu fostul Institut de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie şi Organizarea Teritoriului (IGFCOT), în prezent Centrul Naţional de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie şi Teledetecţie (CNGCFT), cu unităţile judeţene (Oficiile Judeţene de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – OJCPI), să revină în coordonarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Argumentele sunt numeroase şi temeinice; actuala reţea de unităţi din domeniul cadastrului a fost creată, înzestrată şi s-a dezvoltat la acest minister. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este principalul beneficiar al activităţii cadastrale din ţara noastră.

Un paralelism care „toacă bani“

Întrucât MADR şi-a organizat propria sa activitate centrală de cadastru agricol pentru a face faţă sarcinilor ce-i revin, mai ales privind fondurile europene de dezvoltare, se va elimina paralelismul între activităţi cu acelaşi profil. Şi, pe de altă parte, se evită disfuncţionalităţile care pot avea loc în ceea ce priveşte raportările de date privind fondul funciar. O legătură cu tradiţie o constituie activitatea de cercetare din cadrul Centrului Naţional de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie şi Teledetecţie (CNGCFT), care a fost coordonată de la înfiinţare, fără întrerupere, de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice ,,Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ prin Secţia de Ştiinţă a Solului, Îmbunătăţiri Funciare, Gospodărirea Apelor şi Protecţia Mediului.

O fărâmiţare fără seamăn

Aşa cum am menţionat, lucrările de evidenţă funciară, respectiv cadastru, au fost folosite în primul rând pentru comasări şi pentru organizarea teritoriului în fermele agricole de stat şi în cooperativele agricole, pe întreaga suprafaţă a ţării. După aplicarea Legii nr. 18/1991 şi apariţia a circa 45 milioane de parcele, proprietate în principal privată, procesul de revenire la exploataţii agricole rentabile în cadrul dezvoltării rurale, prin executarea de comasări – respectiv organizarea teritoriului, este mult mai greu decât înainte de 1989 pentru că trebuie cointeresat proprietarul fiecărei parcele şi în zona care face obiectul comasărilor trebuie să existe cadastru general.

Este un alt argument pentru ca Instituţia cadastrului să fie coordonată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru a contribui efectiv la dezvoltarea rurală, una dintre cele mai importante probleme de rezolvat în ţara noastră în această perioadă.

Dr. Ing. Nicolae ZEGHERU, Membru corespondent ASAS