Bobuleşti – Botoşani. Dezvoltarea stupăritului cu fonduri europene
– O stupină cu peste 900 de familii
– Unirea face puterea
– Toţi asociaţii tineri – beneficiari ai Măsurii 112
Stupăritul – îndeletnicire străveche şi în localităţile de pe Valea Prutului, dovadă cele trei albine de pe stema ţinutului în Evul Mediu – a cunoscut o nouă înflorire în ultimii ani.
Între apicultorii cunoscuţi din judeţul Botoşani se află şi familia Marineac din satul Bobuleşti – Ştefăneşti.
Albinari din tată în fiu
În ziua când am poposit aici se lucra din plin la înlocuirea lăzilor vechi, reducerea şi împachetarea cuiburilor, hrana de completare, combaterea dăunătorilor etc., toate acestea vizând pregătirile pentru iarna care se apropie.
Aflăm de la Augustin Marineac că toţi cei ai casei se ocupă de creşterea albinelor. „Suntem crescători dintotdeauna. Şi bunicul şi tata s-au îndeletnicit cu creşterea «muştelor», cum le spunem noi cu dragoste, şi iată că şi eu şi fratele meu le urmăm exemplul.“
N-a fost uşor, albinăritul presupune o muncă asiduă, o permanentă preocupare. „Eu am început ca paznic la stupină de la 13 ani, am avansat, ca să spun aşa şi, la poveţele tatălui meu, acum pot spune că stupăritul nu mai are secrete.“
Salvarea – fondurile europene
La început stupina familiei Marineac avea doar 25 de familii. Din 2009 tânărul apicultor a accesat un proiect european la Măsura 112. Cei 25 mii de euro s-au concretizat în creşterea numărului de familii de albine şi achiziţia unor utilaje de ultimă generaţie, între care o centrifugă pentru 16 rame, o maşină de descăpăcit automată, camionete pentru transportul stupilor la pastoral etc. Toate au permis dezvoltarea stupinei care acum numără peste 900 de familii amplasate în trei sate. În fiecare an familiile de albine sunt deplasate în pastoral. În vara care a trecut stupii au fost transportaţi în judeţul Galaţi la salcâm, dar şi la Cotnari şi Bivolari, în judeţul Iaşi la polenizarea florii-soarelui, ceea ce a însemnat o sumă alocată pentru fiecare familie şi decontarea motorinei.
Un sprijin al statului îl constituie şi existenţa Programului Naţional Apicol. Chiar dacă nu oferă subvenţii, ca altor ramuri ale agriculturii, PNA intervine. Anul acesta, de pildă, s-au decontat integral preţul mâncării pentru albine şi cel al varroozei, un medicament necesar în tratamentul unei boli frecvente în familiile de albine.
Prima cooperativă din judeţ
„Cu toate realizările noastre, subliniază Augustin Marineac, există încă greutăţi. Cel mai grav lucru era lipsa de informaţii. Ne rugam, pur şi simplu, la organele de la judeţ şi la asociaţia de profil să aflăm lucruri care erau importante pentru noi. Odată cu apariţia Grupului de Acţiune Locală (GAL) Valea Prutului, din comuna Popricani – Iaşi, din care fac parte şi trei comune din judeţul Botoşani, am înfiinţat prima cooperativă de profil din judeţ, deocamdată cu cel mai mic număr de membri. Existenţa GAL Popricani ne oferă o serie întreagă de facilităţi. Între acestea şi faptul că primim din start 30 din 100 de puncte pentru fiecare proiect pe care îl depunem.“
Consecinţa imediată este faptul că 80% din membrii cooperatori au depuse proiecte la Măsura 112, între aceştia Cornelius Rotaru, Petrişor Iţcu, Marineac Ionuţ, fratele meu, care vor accesa 40 mii de euro fiecare. „Cei care nu depun proiecte, glumeşte Augustin Marineac, ales preşedinte al cooperativei, ori n-au vârsta ori au depăşit-o.“
Vrem ca numărul apicultorilor din această zonă să crească, ne spune preşedintele cooperativei, şi îi ajutăm pe doritori. Aceasta, paralel cu ceea ce se organizează de către Asociaţia Crescătorilor de Albine la nivelul judeţului. În ceea ce ne priveşte, în stupina noastră, de pildă, am avut doi tineri care au învăţat tainele meseriei şi acum au stupine proprii.
În atenţie – valorificarea producţiei
Pentru că angrosiştii care cumpărau şi comercializau mierea ofereau preţuri mici şi bani cu „ţârâita“, Augustin Marineac a găsit o altă formulă de valorificare. Are reprezentanţi în marile oraşe ale Moldovei care oferă celor interesaţi consumuri colective, magazine, unităţi de patiserie etc. astfel încât, în luna martie, de regulă, întreaga cantitate de miere este vândută.
„Creşterea numărului de apicultori presupune şi o cantitate mai mare de miere. Cred că în această direcţie statul ar trebui să ia măsuri pentru că, se ştie, mierea românească, de foarte bună calitate, este mai puţin solicitată la export. În ţară românii consumă de trei-patru ori mai puţină miere decât media în Uniunea Europeană, ca să nu mai vorbim de preţ, care în Occident este de cinci ori mai mare.“
Stelian CIOCOIU