Belgienii, interesaţi de investiţii în sectorul agroindustrial
O delegaţie belgiană numeroasă a efectuat o vizită de cinci zile în România pentru a găsi oportunităţi de investiţii în sectorul agroindustrial. Este vorba despre Asociaţia cooperativelor agricole Boerenbond (în limba flamandă înseamnă agricultori), cea mai mare organizaţie a agricultorilor şi operatorilor agroindustriali din Belgia.
Vizita a început la București, unde fermierii din Flandra au fost primiți de Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, urmând apoi itinerariul Brăila, Brașov, Timiș.
În locurile vizitate li s-a oferit posibilitatea investirii în centre de achiziţie-desfacere-marketing a produselor agricole, construirea de obiective pentru procesarea produselor agricole în domeniul vegetal, legumicol şi bioenergetic. Totodată, ar putea constitui depozite de mare capacitate, reabilita şi moderniza reţele de drumuri pentru facilitarea legăturii între producători şi procesatori. De asemenea, belgienii au fost invitați să înfiinţeze ferme de animale, să achiziţioneze terenuri agricole în vederea cultivării şi valorificării de produse bio. Nu în ultimul rând, li s-a propus să pună în funcţiune staţiile existente de pompare a apei, pentru irigarea terenurilor.
Cum arată agricultura belgiană
Anne Marie Vangeenberghe, purtător de cuvânt al Boerenbond, ne-a declarat că acolo nu există contraste mari ca la noi între fermele foarte mici și cele foarte mari şi că agricultorii lucrează între 100 și 500 ha. Suprafața medie este de 31,7 ha în Belgia și de 21,8 ha în Flandra.
De la domnia sa am mai aflat că în Belgia există numai trei asociații ale cooperativelor agricole, toate în Flandra, cea mai mare fiind Boerenbond. Celelalte două sunt Verbond van Belgische Tuinbouwveilingen (VBT) și Algemeen Verbond der cooperatieve Zuivelfabrieken (AVCZ).
Numărul total al cooperativelor este de 301 în Belgia, dintre care 38 în Flandra. În funcție de domeniul de activitate, există 187 de cooperative pentru mașini și utilaje agricole (în principal situate în partea de sud a Belgiei), 39 de procesare, 18 de prelucrare și 57 de comerţ.
Georges van Keerberghen, membru al Comitetului director al Boerenbond, a adăugat că utilizarea mașinilor și utilajelor agricole se face în două sisteme, în funcție de interesele fermierilor. Primul prevede închirierea de la firme specializate, iar plata se face la ora de lucru sau la hectar. În cadrul celui de-al doilea sistem, unul sau un grup de agricultori este proprietarul mașinilor și utilajelor agricole. În general, proprietatea este colectivă, adică aparține mai multor fermieri.
Van Keerberghen ne-a mai spus că școlarizarea și specializarea sunt condiții obligatorii pentru un fermier dacă vrea să primească fonduri europene. Pregătirea se face în școli cu profil agricol și începe din ciclul secundar, urmat de cel liceal și, eventual, universitar. De asemenea, fermierii sunt obligați să participe la cursuri de scurtă durată, organizate pe plan local.
Despre sistemul cooperatist, pe scurt
„Cooperativele agricole sunt create și controlate de membrii cooperatori și lucrează numai în beneficiul lor. Cooperativele sunt instrumente importante pentru agricultori, menite să adauge plusvaloare produselor lor, să ofere acces la pieţe şi putere de piaţă, să permită investiţii mari în tehnologie şi inovare. De asemenea, cooperativele au posibilitatea să regleze cererea şi oferta“, ne-a declarat Marc Rosiers, consilier al Comitetului director și șeful Departamentului Cercetare al Boerenbond.
Domnia sa ne-a spus că primele cooperative au apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe fondul unor mișcări sociale cu caracter politic. La acea vreme, sistemul cooperatist dispunea de federaţii cooperatiste, de magazine proprii și de farmacii, chiar și de companii de asigurări. Între timp, cele mai multe dintre aceste forme de organizare au dispărut, dar farmaciile s-au păstrat până astăzi, având o cotă de piață de 20%.
„Multe cooperative sunt active pe plan internaţional. În majoritatea cazurilor, activităţile lor externe sunt limitate la marketing, comerț şi vânzări. Însă există un număr tot mai mare de cooperative care fac afaceri direct cu agricultorii din alte state membre ale Uniunii Europene. Acestea sunt numite cooperative internaţionale. Unele pot fi cooperative de aprovizionare care asigură inputuri pentru fermieri din diferite ţări. Un grup special este cel al cooperativelor transnaţionale“, a menționat șeful Departamentului Cercetare al Boerenbond.
Traian DOBRE
