Bătrânul cireș amar, imboldul unei afaceri în pomicultură

A începe o afacere în agricultură înseamnă mult curaj. Curaj a avut și familia Petrea din Bâldana, județul Dâmbovița, atunci când a decis că merită să investească într-o livadă de cireși amari. Imboldul? Bătrânul cireș din curtea casei proaspăt achiziționate.

O afacere de familie

Pentru a afla mai multe despre aceasta am stat de vorbă cu tânărul Adrian Petrea, cel care, alături de părinții Valentina și Marcel, îngrijește o livadă ce cca. 200 de cireși.

„Totul a început acum 10 ani, după ce părinții mei au cumpărat o casă și un teren în Bâldana, iar în curtea casei exista un cireș, dar nu orice cireș, ci unul amar în vârstă de 60-70 ani. Cireșul este foarte înalt, deci ușor de văzut din stradă, nu după mult timp a primit atenția pe care o merita. A fost recunoscut de către o vecină care întâmplarea făcea să fie producător de dulceață, așa că am primit o comandă mai puțin obișnuită, tot pomul. De aici a pornit ideea de a planta o livadă, în special pentru că este un soi de cireșe din ce în ce mai rar întâlnit în țara noastră“, a punctat Adrian.

Din acel moment, membrii familiei Petrea s-au gândit că pot face mai mult decât să vândă doar cireșele bătrânului pom și au decis să planteze o mică livadă de cireși amari, astfel că au luat legătura cu o pepinieră care să îi ajute cu altoirea pomilor. Pentru că nu știu prea multe despre respectivul cireș, bănuiesc că ar fi o selecție locală, însă ar fi auzit alte păreri care susțin că este soiul Silva. În acest moment, livada se află în anul opt de la plantare și toți membrii familiei muncesc pentru a-și dezvolta afacerea. Mai mult de atât, domnul Marcel a devenit pasionat de pomicultură și se ocupă cu plăcere de lucrările de întreținere și stropirile din livadă.

Totuși, de ce o livadă de cireși amari și nu alți pomi? „Decizia, zic eu, a fost una ușoară. Cireșele amare sunt din ce în ce mai rar întâlnite pentru că nu sunt la fel de profitabile ca cele de masă din cauza producției reduse pe care o oferă un pom, dar și din cauza procesului migălos de cules, însă, în prezent, cererea este în continuă creștere“, a venit răspunsul lui Adrian.

Producătorii de dulcețuri, clienți fideli

Dulceața de cireșe amare este considerată una dintre comorile din cămară, însă în prezent tot mai puține gospodine au de unde să achiziționeze materia primă pentru a o prepara. Așa că majoritatea dintre noi putem gusta o astfel de delicatesă doar achiziționând-o. Prețul unui borcan pe raftul magazinelor ori pe tarabele producătorilor este pe măsura rarității produsului, așa că cei care se ocupă cu prepararea dulceții știu că trebuie să aibă furnizori de încredere în fiecare an.

„Prima recoltă a fost vândută unor producători locali de dulcețuri. Și acum în mare parte vindem cireșele către producătorii de dulceață, acesta fiind sectorul cu cel mai mare apetit, dar avem și clienți pe partea de distilării, siropuri sau simple persoane fizice. În familie, tot ce am procesat a fost doar pentru consumul propriu, nu am făcut-o niciodată cu scopul de a comercializa produse pe bază de cireșe amare. Planuri de dezvoltare avem ca oricare alți antreprenori. Am achiziționat de curând un teren unde în toamna anului viitor vom planta în jur de 1.000 de pomi în sistem intensiv. Ne gândim și la posibilitatea de a procesa o parte din producție, însă momentan rămânem la comercializarea fructelor“, a mai adăugat Adrian.

Pentru a avea o producție de fructe de calitate, familia Petrea are mare grijă de pomi, însă nu abuzează de aplicarea tratamentelor, iar într-un sezon normal nu aplică mai mult de patru. Dacă pe parcursul anului lucrările de întreținere le realizează exclusiv membrii familiei, provocarea începe în momentul în care trebuie să culeagă roadele și au nevoie de ajutor. De multe ori nu găsesc suficienți muncitori, dar chiar și așa sunt convinși că, sprijinindu-se unul pe celălalt, vor putea mereu să-și ducă sarcinile la bun sfârșit.

„Câștigurile nu sunt foarte mari comparativ cu munca depusă. Spun asta deoarece, ca orice livadă, are nevoie de o serie de operațiuni de-a lungul anului: tăiat, curățat, tratat, udat (dacă este cazul), iar în spatele fiecărei etape există costuri asociate manoperei, la care se adaugă și cele necesare pentru achiziționarea materialelor folosite. Cea mai mare problemă o reprezintă culesul, dincolo de costul cu oamenii, atunci când sunt, cireșele amare presupun un proces mai anevoios față de cireșele de masă deoarece au un diametru mai mic, fapt ce îngreunează culesul și, evident, numărul kilogramelor de fructe dintr-un pom“, a mai specificat tânărul.

Vremea capricioasă din această primăvară a pus probleme și livezii din Bâldana. Din cauza înghețurilor târzii din luna martie, Adrian estimează o pierdere de 15% din producție pentru că, la momentul respectiv, pomii erau înfloriți în proporție de 60%. „Putem să ne considerăm norocoși cu această pierdere întrucât am înțeles că vremea nu a fost la fel de prietenoasă cu toată lumea. Însă, sunt probleme în fiecare sezon deoarece cireșii amari înfloresc devreme, asemenea cireșilor de mai, așa că înghețul a fost și va rămâne o problemă“, a conchis Adrian Petrea.

Larissa SOFRON