Bătălia pe cereale

Odată cu aşa-numita criză a alimentelor a crescut şi interesul marilor traderi pentru ţările producătoare de cereale, inclusiv pentru statele din bazinul Mării Negre, pe fondul exploziei preţurilor. România se află şi ea în sfera de interes a marilor companii datorită poziţiei strategice, dar şi a potenţialului agricol. Numai dacă ţinem cont de suprafeţele nelucrate şi de producţia mică la hectar, la jumătate chiar faţă de media din alte ţări, este lesne de înţeles de unde vine această atracţie. În plus, porturile de la Dunăre constituie un avantaj important, deoarece transportul fluvial este cu mult mai ieftin.

Jucători noi… şi vechi

Începutul lui2011 a adus şi primele tranzacţii pe piaţa locală după mai mulţi ani de linişte. Astfel, gigantul american CHS Inc, o companie cu afaceri de circa 25 miliarde de dolari, a preluat compania Agri Point Limited, care operează terminalul de cereale Silotrans din portul Constanţa, pentru aproximativ 45 milioane de euro. O sumă record pentru o tranzacţie pe piaţa locală a cerealelor, cel puţin până la acea dată. Americanii sunt interesaţi să cumpere din România cereale şi, mai ales, seminţe de floarea-soarelui. Şi nu doar de la noi, ci şi din ţările din jur. De altfel, AgriPoint mai deţinea o facilitate de încărcare la Giurgiu pe Dunăre şi un terminal terestru de depozitare a cerealelorla Oroshazaîn Ungaria.

Tot o companie americană – Cargill – realizează următoarea tranzacţie. Este vorba de un silozla Drobeta Turnu Severin, în judeţul Mehedinţi, situat pe malul Dunării şi folosit pentru a deservi atât producătorii agricoli din Mehedinţi şi Dolj, cât şi pe cei din vestul ţării, respectiv Timiş şi Arad. Silozul are o capacitate de depozitare de 40.000 tone şi a fost cumpărat de la firma Westgrain, deţinută de fraţii Micula, proprietarii European Drinks, potrivit informaţiilor publicate in ZF. Conducerea grupului anunţă însă că expansiunea Cargill, cel mai mare trader de cereale pe piaţa locală cu afaceri de peste 400 milioane de euro în 2010, nu se va opri aici, mai menţionează sursa citată.

Ultima mişcare este achiziţia producătorului de furaje Provimi, prezent şi în România, în urma căreia firma a devenit lider mondial în domeniul alimentaţiei animale. În România, americanii mai deţineau o fabrică de nutreţuri pentru animalela Sibiu, cumpărată în 2007 de la grupul olandez LNB International. De asemenea, sunt prezenţi şi pe segmentul uleiului vegetal cu brandurile Untdelemn dela Bunicaşi Olpo. În ceea ce priveşte silozurile, deţin o reţea de 18 unităţi cu o capacitate de depozitare de circa 550.000 de tone.

Şi Ameropa Grains, un alt jucător cunoscut pe piaţa cerealelor, a fost interesat de oportunităţile din piaţă, numai că, de această dată, ţinta a fost un producător de îngrăşăminte chimice. Elveţienii au preluat Azomureş Târgu-Mureş, într-o tranzacţie evaluată la peste 100 milioane de euro. Pe piaţa comerţului cu cereale activează şi producători români de cereale, cum ar fi Ioan Niculae – Interagro, Adrian Porumboiu – Racova Com Agro Pan, Mihai Anghel – Cerealcom Dolj sau Ştefan Poienaru – Agrofam Holding Feteşti.

Ofensiva Alfred Toepfer

„Vedem ca oportună majorarea capacităţii noastre de colectare şi transport a cerealelor de-a lungul Dunării în România, ţară care a devenit exportator net de cereale şi plante oleaginoase în ultimii ani“, declara în august 2011 Gary L. Towne, preşedinte al Alfred C. Toepfer International. Declaraţia acestuia poate fi interpretată şi ca o recunoaştere a potenţialului României în ceea ce priveşte comerţul cu produse agricole nu doar în regiune, ci şi la nivel mondial. Afirmaţia apărea pe site-ul companiei americane Archer Daniels Midland, trader şi procesator important de produse agroalimentare la nivel global cu afaceri de peste 60 miliarde de dolari şi aproape 30.000 de angajaţi. Archer Daniels Midland este acţionarul majoritar al Toepfer.

Conform sursei citate, investiţia ar viza construcţia a şase unităţi pe Dunăre, precum şi o alta în vestul României. De asemenea, americanii mai au în plan construcţia unui terminal de export în portul Constanţa. Acestea ar urma să se adauge celorlalte opt silozuri situate pe Dunăre aflate deja în portofoliu, dar şi unităţilor din Mehedinţi şi Timiş, cu o capacitate totală de peste 100.000 de tone. Între timp, au fost cumpărate mai multe barje pentru transportul de cereale, dar şi un siloz de 12.000 tone în Biled, judeţul Timiş, pentru 2,8 milioane de euro, potrivit ZF.

Cei mai importanţi traderi

– Cargill                                   – Nidera

– Alfred C. Toepfer              – Ameropa

– Bunge Romania                  – Agricover

Producţie bună, în 2011

România a avut anul trecut, potrivit datelor MADR, o producţie de circa 7,1 milioane de tone de grâu, cantitate obţinută de pe o suprafaţă de 1,9 milioane de hectare, mai mică cu 9% decât în anul 2009. În octombrie 2011, exporturile de cereale se ridicau deja la 1,7 miliarde de euro, nivel record în ultimii ani. Fenomen explicabil dacă ţinem cont de preţurile bune de pe piaţa externă, dar şi de lipsa cererii la nivel intern. De altfel, ministrul Agriculturii Valeriu Tabără vorbea de un disponibil de export de circa patru milioane de tone numai la grâu, iar pentru viitor, de producţii de până la 12 milioane de tone de grâu şi circa 30 milioane de tone de grâu şi porumb, ceea ce înseamnă cantităţi mari la export. Între timp, Tabără speră să fie rezolvată şi problema spaţiilor de depozitare, mai ales că primii paşi au fost făcuţi. În 2011, de exemplu, un număr de 155 de depozite, cu o capacitate totală de depozitare de cel puţin 2,7 milioane de tone, erau programate să fie finalizate.

Ioana GUŢE