„Băieții deștepți“ strivesc industria agroalimentară. Problema ambalajelor un tzunami pentru economia românească

ambalajeToată lumea a auzit de „băieții deștepți“… Băieții deștepți din sectorul energetic, din industrie, de peste tot. Adevărul e că, în ultimii 27 de ani, România s-a umplut de „băieți deștepți“. În fapt, niște căpușe care dau tunuri pe unde pot. Singurul sector care până acum a rămas necăpușat de aceștia (cel puțin în aparență) a fost industria agroalimentară. Care este una dintre trăsăturile acestor băieți? Merg pe burtă, fac lucrurile „pe șestache“. Iar acum, la început de an 2016, o uriașă mașinațiune a „băieților deștepți“ a fost scoasă la lumină de autorități. Problema e că o întreagă industrie se află lângă o bombă cu ceas – industria agroalimentară. Singura industrie românească care mai merge bine în țara asta. De aceea a fost și „ținta perfectă“ pentru căpușare.

„Pe burtă băieți… Pe burtă…“

O lege „fantomă“, nevăzută și neauzită, a fost votată și promulgată într-un timp record. Mai precis, este vorba despre Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor. Problema e că legea a triplat taxa de mediu pe care producătorii din industria agroalimentară o au de achitat către stat. Fantomaticul act normativ a fost propus de Guvern în timpul vacanței parlamentare din vara anului trecut. Deși nu a fost vorba de nicio procedură de urgență, legea a reușit într-un mod miraculos să fie adoptată de Senat și Camera Deputaților, apoi și promulgată într-un timp record, astfel că pe 30 octombrie a fost publicată în Monitorul Oficial, intrând în vigoare la doar două luni de la prezentarea ei în Parlament. Problema e că tariful taxei de mediu s-a schimbat peste noapte. Mai exact, s-a triplat și a decis că după 25 ianua­rie se vor aplica și sancțiuni pentru neplată, ceea ce îi obligă pe produ­cători să o plătească. Dar aceștia au crezut că totul este o glumă. Numai că în spatele acestei „glume“ au stat tocmai „băieții deștepți“ și ei nu glumesc. Iar „tunul“ a fost tras… Reprezentanții industriei agroalimentare se plâng că nicio companie nu a reușit să își regân­dească planul de afaceri pentru a gestiona situația. Ce pot face acum companiile? De toate… Să dea faliment, să dea oameni afară, să majoreze prețurile la alimente și cu 30%.

Cum s-a spart buboiul

Tensiunile dintre companii și autorități au început în luna septembrie a anului trecut, când agenții antifraudă au efectuat 59 de percheziții la societăți comerciale și persoane fizice bănuite că ar fi desfășurat operațiuni fictive cu deșeuri de ambalaje. Reprezentanții Organizațiilor de Transfer de Responsabilitate (OTR) au fost acuzați că au raportat reciclarea unor cantități de deșeuri mai mari decât cele reciclate în realitate. Prejudiciile erau estimate atunci la 56 de milioane de euro. Și e posibil să fie mult mai mari. Sorin Minea, președintele Romalimenta, a declarat pentru Lumea Satului că „băieții deștepți“ „trag“ tunuri de peste 10 ani. „În momentul în care s-a conceput legea în 2005 au fost 3 alternative. Unu – să reciclezi singur și, dacă nu reușești într-un an, ești obligat să te duci la OTR-uri. Doi – te duci la OTR de la început. Și trei, nu realizezi ținta. Dacă nu realizezi ținta, adică dacă nu ai făcut nimic, plătești o contribuție. Adică, în loc să plătești către OTR 0,65 de bani, plătești către stat 2 lei. Asta ca să te facă să te duci la OTR. Cu alte cuvinte, OTR preluau responsabilitatea. Și așa a funcționat 10 ani de zile și totul era perfect. Adică toată lumea fura ca lumea… Dar noi plăteam… Acum, când s-au făcut anchetele și și-au dat seama că nu au realizat targetul angajat față de Comunitatea Europeană, și-au adus aminte de acea contribuție care între timp se făcuse, de la 0,65 bani, doi lei. Conform legii, noi preluăm responsabilitatea OTR-urilor. Numai că anul trecut s-a modificat legea în sensul că în Legea nr. 249/2015 s-a scos punctul cu responsabilitatea OTR. Iar acum autoritățile vin și spun: S-a scos prevederea cu OTR și, chiar dacă OTR nu și-au realizat îndatoririle, acum plătiți voi“, explică Sorin Minea. La rândul său Emil Dumitru, președintele Pro Agro, ne-a declarat că „ANAF a dat publicității mecanismul prin care, timp de 10 ani, statul român a fost evazionat cu aproximativ 56 de milioane de euro de către aceste OTR-uri. În privința industriei agroalimentare, aceasta nu are nicio legătură cu aceste OTR. Iar eu ca președinte al Pro Agro îmi semnez acum demisia în alb dacă vreun membru al nostru a făcut parte din aceste organisme.“

Ce urmează?

„Urmarea? Vor crește prețurile. Pentru că, dacă va crește un cost de 100 de ori, unde vă închipuiți că intră banii ăia? Mai ales dacă este retroactiv pe un an de zile… Să luăm cazul unui producător de vin care a produs vin la sticlă în condițiile în care o sticlă are cam 600 de grame. Iar până acum plăteați pe kg de sticlă reciclată 0,65 bani și acum pe aceeași sticlă plătiți 2 lei. Ăștia 2 lei se duc fix în preț… Da, într-adevăr poate fi un cataclism pe piața produselor alimentare, dar nu pe toate produsele. Cele mai afectate vor fi conservele, apa minerală, berea și vinurile. Un impact va exista la toate produsele ambalate, dar acesta va fi direct proporțional cu greutatea ambalajului. Cel mai mare impact este acolo unde ambalajul e cel mai greu. Practic, pe fiecare produs e un impact, de aceea e dificil de cuantificat efectul“, ne-a mai declarat președintele Romalimenta. La rândul ei, Federația Pro Agro esti­mează un consum anual de ambalaje de aproximativ 25.000 tone pentru industria de conserve, 80.000 tone pentru industria vinului și 22.000 tone pentru băuturile spirtoase. Diferența de cost între tariful de 65 lei/tonă și 2.000 lei/tonă ar duce la o creștere a costurilor cu ambalajul de 2,5 milioane lei, doar pentru cele 3 sec­toare. „Pentru noi, problema ambalajelor înseamnă falimentul și pericolul pierderii a circa 300.000 de locuri de muncă. În plus, dacă nu se face ceva, riscăm să pierdem și investiții pe fonduri europene de 1,8 miliarde euro. Avem investitori români în industria agroalimen­tară care și-au pus toată avuția la bătaie pentru a implementa proiecte ca să fie conform cu normele sanitar-veterinare, iar acum se alege praful de tot“, ne-a mai explicat președinte Pro Agro.

Vinovații fără vină…

Până acum câteva luni, producătorii din industria alimentară au preferat, pentru a-și reduce costurile, să încheie contract cu una dintre cele 10 OTR-uri licențiate pentru un preț mediu de 65 de lei pe tona de ambalaj pus în piață. OTR-urile își luau astfel responsabilitatea de a recicla și de a valorifica ambalaje în locul producă­torilor. Numai că, în urma neregulilor semnalate de autorități, producătorii din industria alimentară s-au văzut în situația de a avea de plătit către Administrația Fondului pentru Mediu cei 2 lei pe kilogram de deșeu nereciclat în fapt de OTR.

„Cunosc cazul unui mare producător care are de plătit o contribuție pe ambalaje de 1,2 milioane de euro și este pe cale să-și declare insolvența. Și asta în condițiile în care, în privința reciclării ambalajelor, la bulgari prețul este de 32 de euro pe tonă, în Ungaria este de 27 de bani pe tonă, iar în Germania, care are cele mai mari contribuții pe ambalaje, este de 260 euro pe tonă. Problema e că România va plăti acum 500 de euro pe tonă. Și asta în condițiile în care, înainte de trecerea de la 65 de bani la 2 lei, România plătea o contribuție de 40 euro pe tonă. Ar mai fi ceva de declarat? Nu cred…“ Sorin Minea, președintele Romalimenta.

Pentru unele companii, penalizările se cifrează de la 5.000 de euro la 1 milion de euro. Trebuie spus că nu toate companiile din industria alimentară sunt în această situație.

„Noi nu suntem vinovați. Noi ne-am plătit facturile către aceste OTR-uri. Iar acum, deodată, ne trezim că suntem în culpă și suntem și penalizați. Pentru ce? Noi ne-am respectat toate angajamentele. Am plătit tot ce era de plătit acestor OTR-uri. Ce înseamnă acești 2 lei pentru industria vinului? Opt la sută din cifra de afaceri. Adică faliment curat. De ce? Pentru că în noua lege a dispărut ca prin farmec responsabilitatea OTR. Și asta în condițiile în care consider că nu este obligația noastră să reciclăm ambalajele. Reciclarea e o industrie în sine“, a declarat Mihaela Tyrel de Poix, președintele Organizației Naționale Interprofesionale Vitivinicole (ONIV). La rândul său, Ștefan Nicolae, președintele Agrostar, arată și el cu degetul spre „băieții deștepți“ „Agricultura și industria agroalimetară au avut în ultimii doi ani rezultate foarte bune. Iar acum pare că suntem penalizați pentru asta. Este incredibil să asistăm la nebunia asta. Cum ceva merge bine în economia românească, cum apare un grup de «băieți deștepți» care merg după principiul: «hai să le mai luăm niște taxe că le merge prea bine». Și așa au apărut OTR-urile, adevărate aspiratoare de bani… Care au sifonat la greu…“, explică Nicolae.

Contracte imposibil de negociat

„Contractul fără negociere“ este „muniția“ preferată de către „băieții deștepți“ în „tunurile“ pe care le trag. „Contractul pe care noi l-am semnat cu Organizațiile de Transfer de Responsabilitate (OTR) nu era negociabil și ne-am făcut datoria la fiecare 25 ale lunii, a declarat, Aurel Tănase, președintele Romconserv. Aceste OTR-uri sunt niște societăți licențiate de o comisie a Ministerului Mediului, deci la noi a ajuns un contract pe care nu l-am putut negocia. Pur și simplu, am semnat și am ștampilat. Ne-am făcut datoria la fiecare 25 ale lunii. Acum sunt situații care apar de-a dreptul de neimaginat. O fabrică ce are 26% din cota de piață trebuie să plătească, numai pe luna noiembrie și decem­brie, în noile condiții, 1,2 milioane de lei. Nu are profit cât ar trebui să plătească, de fapt“, a conchis Aurel Tănase. La rândul său, Dorin Cojocaru, președintele Asociației Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL), a solicitat autorităților competente deschiderea unei anchete la Ministerul Mediului pentru favorizarea infractorului, făcând referire la obligațiile nerespectate de către OTR-uri. „Solicităm deschiderea unei anchete la Ministerul Mediului, pentru că vorbim aici de favorizarea infractorului. Ne pune pe noi în situația ca aceste penalități aberante să le împingem către consumatori, către hypermarketuri sau către fermieri. Ce avem de făcut în situația asta? Nimeni nu va veni cu bani de acasă pentru costuri de producție mărite. Rugăm Guvernul să fie deschis la dialog și să nu mai treacă legi pe sub masă fără să aibă dialog cu industria. Impactul în prețul laptelui va fi violent mai ales la produsele ieftine“, a spus Cojocaru.

Vreo rezolvare, ceva?

Am întrebat-o pe Aura Răducu, ministrul Fondurilor Europene, cum se poate rezolva această problemă, atât de delicată pentru industria agroalimentară. „Fără rezolvarea problemei deșeurilor, ecuație în care intră și ambalajele, România ar putea intra în infringement. Mai multe detalii nu vă pod da… Întrebați la Ministerul Mediului“, a venit și răspunsul… În cazul unui infringement, România riscă penalități europene care pot ajunge și la 200.000 euro pe zi.

Ce spune Ministerul Mediului? Din informațiile pe care le am, 20.000 de contribuabili (…) și-au depus declarațiile. S-au colectat peste 130 milioane de lei la Fondul de Mediu, față de 8 milioane de lei încasați anul trecut, deci lucrurile merg înainte. Noi, împreună cu alte ministere, suntem într-o analiză, așteptăm ca toată lumea să depună declarațiile și atunci să vedem o analiză de impact pentru felul în care, eventual, anumite firme, în special cele din industria alimen­tară, ar putea fi afectate“, a declarat recent ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, Cristina Pașca Palmer.

 

Bogdan PANȚURU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email