Apicultorii susţin că au avut un an bun

A doua ediţie a Târgului Naţional al Mierii s-a desfăşurat în perioada 2-4 octombrie în curtea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură (ICDA) din Bucureşti. La târg au participat aproximativ o sută de apicultori din toate zonele ţării. Lor li s-au adăugat şi fabricanţi de produse ecologice. În cadrul deschiderii oficiale au fost prezentate realizările din ultimii ani ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România (ACA).

Au fost amintite creşterea producţiei de miere datorită sporirii numărului de familii de albine şi de apicultori, dar şi faptul că 2009 a fost un an cu cinci medalii pentru mierea românească la Congresul Internaţional de Apicultură al APIMONDIA de la Montpellier, Franţa.

Piaţa – marea problemă

Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Apicultură a fost gazda unde s-a desfăşurat a doua ediţie a Târgului Naţional al Mierii. Scopul evident al acestei manifestări a fost acela de a promova produsele apicole şi cu deosebire cele ecologice. Animaţi de dorinţa de a afla cum stau de fapt lucrurile la Târgul Naţional al Mierii, ne-am alăturat, în ciuda vremii mohorâte, zecilor de stupari veniţi din aproape toate colţurile ţării pentru a ne delecta cu mierea lor delicioasă. De la mierea propriu-zisă până la preparate, precum vin din miere, toate erau menite să te îndulcească. Alături erau expuse noile echipamente specifice stupăritului.

De la stupari aveam să primesc informaţii despre proprietăţile miraculoase ale acestui produs şi despre efectul benefic pe care îl are asupra organismului uman. Dar, mai important a fost să aflu viziunea lor asupra stării apiculturii la momentul actual. După discuţiile avute cu o parte dintre ei am tras o primă concluzie îngrijorătoare. Apicultura, în concepţia acestora, este ascunsă într-un con de umbră, acesta fiind, în fapt, şi fenomenul care a generat starea latentă în care se află astăzi. Fireşte, problemele cu care aceştia se confruntă sunt variate, ca şi în cazul altor ramuri ale zootehniei, dar cea mai spinoasă dintre ele este promovarea aproape inexistentă.

Un borcan pe cap de locuitor

O analiză obiectivă asupra acestui segment ne confirmă situaţia nu tocmai bună în care se află apicultura românească. Deşi ţara noastră are o tradiţie milenară în apicultură, nu există o cultură puternică a consumului de miere, ba mai mult consumul intern este foarte mic comparativ cu cel din Uniunea Europeană. În condiţiile acestea, cea mai mare parte din producţia autohtonă pleacă spre ţările occidentale.

Dacă este să ne raportăm la datele statistice, această ipoteză este confirmată şi în contextul realităţii actuale. În medie, un român consumă pe an 400-500 grame de miere. Practic, această cantitate încape într-un borcan. Este cu atât mai trist dacă ne gândim la valoarea nutritivă şi terapeutică de excepţie a mierii.

La a 35-a aniversare a ICDA şi-a făcut loc şi o festivitate de premiere pentru merite deosebite realizate în apicultură. Diplome au primit atât producătorii de miere ecologică, cât şi presa. Printre aceştia se numără şi Revista Lumea Satului, singura publicaţie care a beneficiat de o asemenea distincţie.

În ţări precum Olanda, Germania sau Belgia consumul pe cap de locuitor, pe parcursul unui an, se ridică la aproximativ două kilograme.

Ce-i drept, posibilităţile materiale ale românilor sunt mult mai reduse decât ale occidentalilor, de aceea pentru mulţi dintre noi mierea este încă un produs de lux.

Cifrele prezentate mai sus par cu atât mai mici dacă le alăturăm statisticilor potrivit cărora România a obţinut în cei mai buni ani producţii de aproape 20.000 tone. Din această cantitate cel puţin 6.000 tone au rămas pe stoc. 2009, un an prolific

Din punct de vedere productiv, anul acesta a fost unul favorabil apiculturii şi spunem asta pentru că, potrivit statisticilor, cantitatea de miere obţinută în primul semestru este de aproximativ 15.003 tone.

Cert este că estimările legate de producţia totală de miere se opresc undeva la aproximativ 21.500 tone. Comparativ cu anul trecut, producţia a crescut simţitor cu un procent de 2,6%, în condiţiile când în 2008 s-au obţinut 20.945 tone.

Obţinerea unei astfel de cantităţi nu este o regulă, deşi ţara noastră are un potenţial apicol demn de invidiat. Au fost şi ani în care, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, producţia a fost foarte slabă. Unul dintre aceşti ani a fost anul 2007, când am avut o producţie de numai 11.767 tone.

Miere avem destulă, ce facem cu ea?

Iată una dintre întrebările ce se nasc în contextul unor producţii interne atât de mari şi al unui consum atât de mic. Cea mai mare parte din mierea autohtonă ia calea străinătăţii. Uniunea Europeană este recunoscută ca fiind cel mai mare importator, cantităţile de miere importate anual fiind de aproximativ 150.000 tone.

Potrivit statisticilor, aproape 5% din consumul comunitarilor reprezintă importul de miere din ţara noastră.

Numai în primele patru luni ale acestui an au plecat spre export 1.891,1 tone, spre deosebire de anul trecut, când în aceeaşi perioadă au fost exportate 1.043,4 tone.

Apogeul exporturilor a fost atins între anii 2003 şi 2006, când România trimitea spre alte ţări aproape 9.606 tone. Destinaţiile către care pleacă mierea autohtonă sunt cu precădere Germania, Marea Britanie, Belgia, Polonia, Japonia şi Italia.

Topul mondial al producătorilor

Cel mai mare producător de miere din lume este în mod incontestabil China, producţia totală însumând 305.000 tone. Această ţară este un adversar redutabil pe piaţa mierii, nu neapărat prin calitatea producţiei, ci mai ales prin preţurile de dumping pe care le practică. Cantităţile uriaşe pe care aceasta le obţine îi permite să valorifice mierea la preţuri foarte mici, aruncând astfel într-o concurenţă neloială celelalte ţări producătoare.

În ciuda importurilor semnificative de miere, Uniunea Europeană este totuşi şi un producător important. Producţiile obţinute aici ating valori de 174.000 tone.

Din grupul ţărilor membre ale Uniunii Europene se evidenţiază Spania, cu o producţie de aproximativ 32.000 tone, Germania, cu o cantitate de circa 26.000 tone, şi Ungaria, cu o producţie totală de aproximativ 19.500 tone. Un amănunt de care trebuie să ţinem cont este că aceste cifre pot fi influenţate foarte serios de condiţiile meteorologice.

Preţurile mierii în România

Mierea polifloră este comercializată pe piaţa internă la preţul de 10 lei kg, mierea din flori de tei costă aproximativ 14 lei, iar mierea de salcâm poate fi cumpărată cu 20 lei.

Cert este că variaţiile acestor preţuri pot fi dictate de fiecare comerciant în parte.

Laura DOBRE