Americanii nu mai cresc rase mixte de vaci

Este una dintre concluziile seminarului organizat de ANARZ împreună cu Biroul pentru Agricultură al Ambasadei SUA la București cu tema „Creșterea taurinelor pentru producția de lapte/carne – Prezent și perspective în ameliorare și nutriție.“

„Noi nu mulgem vaci Simmental, le mâncăm“, afirmă dr. Martin Sieber, consultant în creșterea animalelor la AgDevelop, primul speaker american venit la Balotești să prezinte schimbările recente din sistemul de evaluare genetică a vacilor de lapte din SUA. Acesta susține că în America aproape că nu mai există rase mixte de vaci. Ei au practicat separarea totală între rasele de carne și cele de lapte. Fermele de lapte sunt ultraspecializate, iar vitele de carne au devenit un „subprodus al proprietății funciare“.

Cât privește statistica crudă prezentată de dr. Martin Sieber, se poate vedea diferența dintre producția medie de lapte/cap de vacă din UE – unde anul trecut era 6.047 l/cap de vacă, și cea din SUA unde, tot anul trecut, s-au obținut 9.920 l/cap de vacă. În California media este chiar mai mare, 11.388 l/cap de vacă, o medie obținută dintr-un efectiv de 1,78 milioane de vaci de lapte. Această diferență este cauzată în principal de ameliorarea genetică.

Americanii susțin selecția genomică. Aceasta nu presupune renunțarea la vechiul sistem de testare reproductivă care, deși lent și costisitor, centralizează pe termen lung date mult mai „curate“. Testarea reproductivă costă între 25.000 și 50.000 $/taur și doar unul dintr-o medie de 8-10 tauri trece acest test. Aceasta presupune că un taur „activ“ înseamnă o investiție minimă de circa 200.000 $. Testarea reproductivă pentru caracteristici productive durează un minimum de trei-patru ani, iar taurul împlinea cel puțin vârsta de cinci ani până a fi autorizat pe când, prin evaluarea genomică, materialul seminal poate fi recoltat și comercializat de la vârsta de doi ani.

Genomica nu înseamnă modificarea sau manipularea genelor

Genomica se ocupă cu studiul modului în care genomul (ADN-ul) oricărei specii este organizat. Noile tehnologii permit examinarea genomului ca un întreg în locul examinării fiecărei gene în parte. Evaluările genomice se bazează pe markeri ADN, care există din abundență, citirea lor nefiind costisitoare. După citire se compară ADN-ul efectiv moștenit cu sursa, ceea ce duce la o previzionare a caracteristicilor tăurașilor și vacilor cu mai multă precizie. De asemenea, se pot identifica segmentele de genom care ar putea avea efecte negative asupra anumitor caracteristici. Se mai pot găsi și secvențele de ADN asociate caracteristicilor de producție și rezistenței la boli. Animalele pot fi evaluate imediat ce se poate preleva ADN-ul. Acesta poate fi prelevat din eșantioane de mici dimensiuni obținute din păr, sânge, tamponare nazală, spermă sau țesut. Țesutul se mai poate obține la perforarea urechilor pentru punerea crotaliilor.

Pedigree-ul genomic versus pedigree-ul clasic

Dacă la pedigree-ul clasic se așteaptă ca produsul obținut să fie o medie a pedigree-ului deținut de părinții săi, în cazul celui genomic se poate stabili clar care dintre părinți a avut un efect dominant pe fiecare caz în parte. Selecția genomică a dus la identificarea mamelor de tauri cu anumiți indici genomici. Genomica a permis un câștig de fiabilitate, ceea ce înseamnă că o poți cumpăra mai devreme, nemaifiind nevoiți să așteptați fenotiparea.

Aceasta înseamnă că prin determinarea valorii taurului încă de la fătare crește intensitatea selecției. De asemenea, precizia selecției este mult mai mare, ceea ce face ca rata sporului genetic să crească. Printre altele e de reținut posibilitatea folosirii materialului seminal cu sex determinat.

Costurile genotipării nu sunt mari

Acestea variază în funcție de fiecare furnizor de servicii în parte. Costul unui genotip de mică densitate este de aproximativ 50 $. CDCB (Council on Diary Cattle Breding – forul responsabil cu primirea și procesarea datelor și furnizarea unor evaluări genetice pentru vacile de lapte din SUA) are propriul său tarif, iar acesta variază în funcție de sexul și participarea animalului. La femele tariful variază între 0 și 10 $. La masculi taxa inițială variază între 20 și 200 $, iar taxa de deservire între 800 și 1.600 $.

Aceste costuri sunt mici, având în vedere avantajele genomicii, animalele cu valoare ridicată justificând aceste prețuri. Un alt avantaj al evaluării genomice este și descoperirea clară a descendenței genetice. Se știe că nu întotdeauna datele din registre corespund.

Genomica a schimbat sectorul creșterii vacilor de lapte. Femelele cu un nivel genetic ridicat sunt mult mai valoroase astăzi. Toate organismele de inseminări artificiale au acum propriile lor programe axate pe femele.

Pentru evitarea consagvinizării este indicat să se folosească taurii genomici ca o „echipă“ sau un grup. E de evitat folosirea unui singur taur pe termen lung.

Traseul de evaluare genomică în SUA

Primul pas este colaborarea cu asociația animalelor, cu societăți de inseminare artificială sau cu Zoetis (Pfizer). Animalele trebuie să aibă un cod unic de înregistrare. Se prelevează proba ADN și se trimite furnizorului agreat, iar acesta trimite proba la un laborator de genotipare (GeneSeek, DNA Landmark, Genetic Visions etc.). Extragerea genomului și stabilirea genotipului durează circa trei zile. Genotipul este trimis la Departamentul Agriculturii al SUA (USDA/CDCB), unde au loc verificările de rasă și pedigree. Traseul se încheie cu furnizorul preferat, care transmite informațiile genomice producătorului.

Ca o încheiere, folosirea genomicii este într-o creștere accelerată și asta datorită rezultatelor de top înregistrate de fermierii care au folosit această modalitate de testare. Dr. Martin Sieber este fiu de medic veterinar și, ca o ironie, deși acum reprezintă școala americană de zootehnie în calitate de consultant internațional în domeniul zootehniei, studiile liceale și universitare le-a efectuat în Europa, respectiv în Germania.

Tudor CALOTESCU