Agricultura, temelia unei economii puternice şi stabile

China, UE-27, SUA, India şi Brazilia sunt principalele producătoare mondiale de materii prime agricole, pe locul 8 plasându-se Rusia, pe 9 Franţa, pe 12 Germania şi pe locul 32 Olanda.

Ţările cu putere agricolă, care au capacitate de a exporta şi care îşi pot asigura necesarul de alimente, înregistrând chiar excedente – sunt SUA, UE-27, China şi Brazilia. De altfel, în primele trei dintre acestea se obţine aproape jumătate din producţia agricolă mondială.

Aceste state sunt ghidate în acţiunile lor de două preocupări principale, şi anume:

– Fie constrângerile naţionale: este cazul Chinei care trebuie să găsească resursele necesare pentru a hrăni cca 1,3 miliarde de locuitori, agricultura având un rol prioritar în cadrul politicii naţionale. Există provocări de care trebuie să se ţină seama: cei care suferă de foame sunt cei care pun în pericol pacea socială şi stabilitatea sistemelor politice.

– Fie ambiţiile internaţionale, şi este cazul Braziliei, care a declarat, prin vocea preşedintelui, că Brazilia este „ferma lumii“. O altă alianţă ameninţă primele locuri. Este vorba de Ucraina-Rusia şi Kazakstan care împreună pot realiza 25% din exporturile mondiale de grâu, faţă de numai 10%, cât realizează în prezent. Rusia speră să-şi recâştige poziţia de mare putere agricolă ocupată în secolul trecut.

Din acest clasament lipsesc statele continentului african în care creşterea demografică este o certitudine, fapt ce confirmă şi necesitatea de a asigura minimul de hrană.

Ţările din Asia de Sud-Est au cunoscut o creştere economică în medie de 7% în perioada cuprinsă între 1960 şi 2007, faţă de numai 3,5% cât au înregistrat statele subsahariene. Prin urmare, populaţia din statele din Asia de Sud-Est a fost, în anii ’50, în medie mai săracă decât populaţia din Africa subsahariană, în timp ce astăzi situaţia s-a inversat.

Măsurile care au fost la originea creşterii asiatice sunt:

– Creşterea veniturilor agricultorilor şi promovarea dezvoltării zonelor rurale;

– Reglementarea şi încadrarea liberalizării economiei prin intervenţia statului, prin ajutoarele de stat acordate agricultorilor.

Agricultura este un sector-cheie în economia mondială care are nevoie de condiţii favorabile pentru dezvoltare: acestea nu înseamnă numai investiţii publice importante, dar şi reglementarea pieţelor materiilor prime agricole pentru a garanta veniturile agricultorilor. Aceştia trebuie să capete abilitatea de a investi în factorii de producţie în vederea ameliorării productivităţii lor.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU