Afacerile cu icre negre, neinteresante pentru stat

În magazinele românești comerțul cu icre negre este mai mult decât „firav“. Și asta din cauza prețului prohibitiv la care caviarul a ajuns, de multe mii de euro pe kilogram. În România există mai multe ferme de sturioni, specia principală de pește „responsabilă“ de producția de caviar, dar întreaga producție merge la export pentru că occidentalul își permite să scoată sute de euro din buzunar pentru 100 de grame din neprețuitul aliment, pe când un român nu își va permite niciodată să fie atât de excentric. Și culmea e că mulți dintre milionarii români care cumpără icre negre, de exemplu de la Paris, cumpără de fapt caviar românesc.

Șase sturioni într-un acvariu

Caviar Factory este una dintre cele mai mari companii din România care are ca domeniu de activitate producerea și comercializarea caviarului. În total sunt 12 ferme care produc icre negre sub acest brand. „În parte din ferme suntem implicați în management, în parte doar achiziționăm produsul final pentru valorificare. Am început această afacere cu șase sturioni într-un acvariu. Apoi cifra peștilor a ajuns la 60, ca în final cifra sturionilor să ajungă la zeci de mii. Compania Caviar Factory a fost fondată în anul 2009 cu scopul de a dezvolta tehnologii inovative în domeniul creşterii intensive a sturionilor“, ne-a declarat Daniel Tăbăcaru, reprezentantul firmei Caviar Factory. Acesta spune că, pentru a produce icre de calitate, sturionii trebuie să trăiască într-un mediu cât mai apropiat de cel natural. „Faţă de alte companii din industria de caviar, noi am considerat că designul unui sistem de creştere a sturionilor în sistem recirculant trebuie să pornească de la modelul natural al mediului în care trăiesc aceşti peşti. De asemenea, aceste sisteme trebuie să reproducă, în totalitate, toate criteriile de temperatură, hrănire, iluminare, reproducere din arealul Dunării de Jos. Pentru acest lucru am dezvoltat sisteme bazate pe algoritmi de tip „balanţa masică“ în domeniul chimic, biochimic, hidraulic, termic, acvatic şi am derulat peste 15 campanii de cercetare în zona Dunării de Jos şi în Delta Dunării.

Înţelegerea habitatului, a speciilor de insecte şi a organismelor acvatice ce reprezintă hrana din substratul bentonic a sturionilor, adâncimea la care hibernează şi temperaturile din perioada migraţiilor au fost subiecte de interes în aria cercetărilor întreprinse. Tehnologiile noastre sunt materializate în unităţi autonome de creştere a sturionilor cu capacităţi de 1 tonă, 2 tone si 3 tone de peşte. Nevoia de spaţiu şi accesul la apă sunt minime, sistemul funcţionând în spaţii de zeci – sute de metri pătraţi, iar apa este din puţuri de mică sau medie adâncime. Aceste unităţi pot fi instalate chiar și în orașe“, ne-a declarat Daniel Tăbăcaru.

Cât costă?

În privința costurilor unei ferme de pește, totul depinde de producția de caviar dorită de investitor. „De exemplu, o fermă mică, de garaj, care crește două tone de cegă, costă 30.000 de euro pentru echipamente, la care se adaugă 20.000 de euro pentru hrană și energia consumată. O fermă mare, de 3.500 de metri pătrați, ajunge la aproape 3,7 milioane de euro“, spune reprezentantul Caviar Factory. Și cum ne aflăm în plină „modă“ de accesare a fondurilor europene, l-am întrebat pe Daniel Tăbăcaru dacă a apelat la banii UE. „Banii europeni nu au ajuns niciodată în acvacultură. S-au dus peste tot, numai în acvacultură nu. Nu am apelat la fondurile europene din motivul nonsustenabilității pentru că în România sustenabilitatea, după o investiție de zeci de milioane de euro în acvacultură, este de numai 3%. Banii ăștia, pe principiul „dau jumate, dai jumătate“, niciodată nu au ajuns la crescătorii de pește. În plus, o afacere nu se poate baza pe granturi, poate o activitate organizată de o fundație sau un ONG. Dar, am speranța că noile fonduri europene, dacă vor fi administrate de Bruxelles și nu după modelul românesc, s-ar putea să ofere un plus de succes pentru proiectele de bună calitate, inclusiv din piscicultură. Și asta în condițiile în care România are un fond piscicol imens, unic în lume. Avem patru specii de sturioni cu o valoare inestimabilă. Pot spune că avem cel mai pur caviar din lume din punctul de vedere al nivelului de poluare a habitatului. Dar e foarte greu să asociezi cel mai pur caviar din lume cu un brand pe care România îl are astăzi. Și asta pentru că străinii știu că românii au încă WC-ul în curte și mai știu de braconajul de la noi. Dar știu mai puține despre caviarul românesc. De aceea cred că statul trebuie să fie elementul activ și să ofere soluții pentru cei care vor să facă afaceri cu caviar.“ Daniel Tăbăcaru ne-a mai spus că a citit un proiect de strategie guvernamentală pentru industria alimentară în care produsului „ciocolată albă“ îi erau alocate 10 pagini, iar produsului „caviar“ nici măcar o singură pagină.

Piața autohtonă – minunată, dar lipsește cu desăvârșire

„Nu există o piață internă de caviar. Pur și simplu nu există“, spune Daniel Tăbăcaru. Și asta pentru că, pe lângă faptul că icrele negre sunt scumpe, afacerea este una foarte dificilă. „Ironia este că, în această poveste, milionarii români care merg la Paris la un restaurant de lux au mari șanse să mănânce acolo caviar românesc și să nu știe asta“, spune omul de afaceri. Trebuie spus că aceasta este o afacere care se dezvoltă în timp. Pentru că peștii au nevoie de timpi mari de maturare. Cega, sturionul – 5 ani, păstruga și nisetrul, între 7-10 ani, morunul – 16 ani. Oamenii din industrie spun că aceasta „este o afacere pe care o lași copiilor“. Din păcate, tehnolo­giile de creştere şi speciile folosite nu asigură în toate cazurile o bună calitate a caviarului. „De aceea tehnologiile şi specia propusă de noi se află în zona organic şi natural“, explică Tăbăcaru. De altfel, piaţa pentru produsele din sturioni nu se limitează la carne şi caviar; spre exemplu industria cosmetică şi cea a suplimentelor alimentare oferă sortimente foarte largi de produse.

În acest moment, pe plan internațional cererea este de 1.800 tone de caviar, iar oferta de 120 tone. Numai Europa consumă anual 800 de tone de caviar, iar în 2014 s-au produs doar 30 de tone. „Iar de aici și oportunitatea imensă de business pe o piață alimentară de lux“, conchide Tăbăcaru. În plus, preţul pe kg de caviar a crescut în ultimii ani foarte mult şi în anu­mite cazuri depășește 6.000 euro.

Bogdan PANȚURU