Afacerile cu aluni, favorizate de piață

În pofida potențialului economic pe care îl au alunii, până de curând în România nu au existat plantații comerciale cu această specie, cultivarea ei realizându-se doar sporadic în curți sau grădini. Abia în ultimii doi-trei ani alunul a început să obțină recunoaștere din partea pomicultorilor. În prezent există în țară doar câteva plantații de acest fel, cea mai mare dintre ele având 700 de hectare. „Se poate mai mult“, spune ing. Ioan Horga, un pomicultor consacrat în județul Arad. Am „tradus“ afirmația sa în termeni economici pentru a înțelege mai bine avantajele unei afaceri cu aluni.

Investiție și amortizare

Pentru că investițiile în plantațiile de aluni se fac pe termen lung, de 50-60 de ani, prima etapă de consolidare a afacerii presupune identificarea unui teren. Odată stabilită suprafața, se obține autorizația de plantare de la Direcția Agricolă Județeană și se realizează un plan de plantare, pentru toamnă sau primăvară. Dacă afacerea este una de familie, cu investiții personale, suprafața recomandată pentru înființare este de 3-4 hectare. Raportat la această dimensiune minimă, se pot obține o recoltă decentă și asigurarea unui venit de 2.000 de euro pe lună. Dacă afacerea este una de perspectivă mai mare, cu susținere prin fonduri europene, atunci suprafața înființată cu aluni poate fi de la 10-15 hectare în sus. Investiția de bază în plantația de alun se concentrează în pregătirea terenului și poate ajunge la 500-600 de euro pe hectar. Pe un hectar se pot planta 740 de plante, iar prețul acestor puieți oscilează între 3.500-4.000 de euro. Plantarea efectivă costă 300-400 de euro pe hectar. La final, când se trage linie, plantația costă, cu plusuri și minusuri, până în 7.000 de euro. Alunul intră pe rod din anul 4, iar investiția, spune ing. Horga, se amortizează în primii trei ani de la intrarea pe rod. „Dacă obții 1.500 de kilograme la hectar, ți-ai amortizat investiția. Probabil că suma de 6.000 de euro este mare pentru o familie, dar având în vedere că vorbim despre o investiție pe 50 de ani, merită efortul. În primul an producția poate fi de 450 kg de alune și crește progresiv în următorii ani. În anul 5 poate ajunge la 1.000 kg. În anul 10 producția ajunge și la 2.500-3.000 de kg. Un alt avantaj pentru cei care demarează afaceri cu aluni este subvenția pe care o pot încasa pe hectar. Este vorba despre 640 de euro pe hectar pentru agricultura ecologică, pe o perioadă de 3 ani de conversie și 5 ani de certificare“, completează inginerul.

Cererea, mai mare decât oferta

Avem plantația, avem recolta, ce se întâmplă mai departe?

„Cererea este infinit mai mare decât oferta, iar trendul acesta se va menține. Piața este într-o dinamică foarte bună, iar producția se poate vinde en-gros, ambalată în big-baguri, sau en-detail. Exportul poate fi luat în considerare pe suprafețe mai mari, de 20-50 ha. La ora actuală un kg de alune în coajă este în jur de 20 de lei. Gândiți-vă că la 3.000 kg pe hectar obții o sumă frumoasă, mai ales în condițiile în care costurile de producție și întreținere a unui hectar de alun nu sunt mai mari de 600-700 de euro. În România avem deocamdată costuri reduse de pro­ducție. În Italia, spre exemplu, costurile de producție pe hectar ajung la 2.000 de euro.“

Ca și în cazul producțiilor din alte sectoare, recolta trebuie să îndeplinească anumite standarde. Spre exemplu, spre industria alimentară pleacă alunele cu dimensiune medie, iar cele pentru consumul în coajă au o mărime mai mare. La vânzările en-gros dimensiunea alunelor nu contează. Dar, subliniază pomicultorul, se schimbă doar mărimea, nu și calitățile organoleptice, aroma diferă doar un pic de la soi la soi. „În România producția de alune este de 30.000 kg, iar 90% pleacă spre export. După care vine cu plus-valoare adăugată și cu un preț de cinci ori mai mare. Foarte puține fructe din cele produse în România intră direct de la producător pe piața internă sau printr-o verigă intermediară. Datorită cererii foarte mari dinspre piața europeană totul pleacă acolo. Aici rămân cantități reduse, în general provenite de la fermele cu dimensiuni mici. De asta spun că există spațiu pentru cei care vor să înceapă o afacere cu aluni. Cei care cultivă 2-3 hectare poate nu reușesc să vândă la export sau poate nu le convine prețul, dar rămân în piața internă și sigur în următoarele 6 luni vând producția“, susține ing. Horga.

Spre deosebire de alte afaceri, unde valorificarea este condiționată de perisabilitatea produselor, în cazul alunelor acestea pot sta și până la doi ani în coajă. După recoltare, alunele trebuie păstrate într-un spațiu fără umiditate. Se întind pe locuri uscate, se lasă câteva zile pentru a-și pierde din umiditate, după care pot fi depozitate în saci sau containere puse pe verticală.

• „ Alunul este o specie foarte puțin pretențioasă, nu necesită multe tratamente, lucrări mecanice sau tăieri prin comparație cu alte specii pomicole precum sâmburoasele sau semințoasele, unde intensitatea tratamentelor este și de 10 ori mai mare. Dacă vorbim despre plantații de mici dimensiuni, lucrările de întreținere se pot face și manual, iar tratamentele sunt, de asemenea, ușor de realizat. Pentru a anula orice risc cu privire la prinderea puilor de alun în sol se recomandă pomișorii la ghiveci. Astfel există și certitudinea că planta este bine înrădăcinată, structurată, sănătoasă din punct de vedere fitosanitar. Distanța de plantare recomandată este de 4,5 m între rânduri și de 3 m pe rând. În Italia, spre exemplu, am văzut niște loturi experimentale unde între rânduri se cultiva porumb.“ – ing. Ioan Horga
• „Consumul de fructe uscate (nuci, migdale, alune etc) la nivel mondial este estimat la 1,5 mi­liarde de persoane și se preconizează ca în următorii cinci ani să se ajungă la 2,5 miliarde.“ – Ing. Ioan Horga

Laura ZMARANDA