Acvacultura – o importantă resursă neluată în seamă
Conform unor studii recente, media consumului de peşte în Uniunea Europeană este de peste 22 kg pe cap de locuitor, în timp ce românii mănâncă anual de patru ori mai puţin. Şi asta deşi în ţara noastră există o însemnată bază materială; numai dacă ne referim la Regiunea de Dezvoltare Nord-Est avem un important potenţial piscicol, din păcate insuficient exploatat până acum. Această parte de ţară este străbătută de opt cursuri importante de apă, cele mai mari bazine hidrografice revenind Siretului şi Prutului. Valorificând condiţiile propice, aici au apărut şi s-au dezvoltat în ultimii ani, dar nu încă pe măsura posibilităţilor, importante ferme piscicole. În judeţul Iaşi, de pildă, funcţionează 31 unităţi de acvacultură, însumând o suprafaţă de circa 3.600 ha, urmat de judeţul Botoşani, cu 16 unităţi care cuprind 2.700 ha, alte ferme piscicole fiind situate în Vaslui, Bacău, Neamţ.
Năvodul e plin, cine îl scoate la mal?
Există aşadar condiţii care permit stimularea dezvoltării economice locale din zonele pescăreşti cu tradiţie, promovarea produselor piscicole româneşti, a consumului de peşte.
Pentru a afla care este stadiul în care se află această importantă ramură economică, ne-am adresat domnului Cătălin Platon, director executiv al Asociaţiei Naţionale a Producătorilor din Pescărie ROMFISH.
– Pentru început spuneţi-ne, domnule director, câteva cuvinte despre membrii asociaţiei pe care o conduceţi şi cum merg lucrurile în activitatea pe care o desfăşuraţi.
– Asociaţia cuprinde 31 de membri, din mai multe judeţe în care piscicultura este dezvoltată, care realizează împreună cca 40% din producţia naţională de ciprinide. Aceasta are ca obiect de activitate acvacultura în ape dulci desfăşurată pe aproximativ 10.000 ha de amenajări piscicole. Ne propunem să apărăm interesele piscicultorilor din această parte de ţară. De altfel, trebuie să vă spun că suntem singura asociaţie din acest sector recunoscută la Bruxelles. Mizăm pe sprijinul european care s-a concretizat prin Programul Operaţional pentru Pescuit 2007-2013, prin care Consiliul Judeţean Bacău a obţinut, ca să dăm un exemplu, fonduri în cadrul proiectului Promovarea Produselor Piscicole şi de Acvacultură în valoare de peste 1,3 milioane lei. De altfel, Programul Operaţional de Pescuit 2007-2013 dispune în acest an, la nivelul Uniunii Europene, de un buget de peste 45,3 milioane de euro destinaţi agenţilor economici şi persoanelor fizice care vor să investească în acvacultură. De aceste facilităţi vor beneficia administraţia locală şi câţiva agenţi economici din comuna botoşăneană Ripiceni, care au înaintat proiecte în valoare de 800 mii de euro cu care se vor construi puncte de colectare a peştelui pescuit din Prut şi din amenajarea unui luciu de apă la care se lucrează.
– Şi mai sunt astfel de cereri?
– Fără îndoială. Dar, din păcate, cei mai mulţi dintre solicitanţi văd în această activitate doar actul final, adică năvodul plin cu peşte tras la mal. Or, activitatea unei ferme piscicole înseamnă o muncă fără preget de la 1 ianuarie până la 31 decembrie, un loc unde bagi banii astăzi şi îi recuperezi abia peste trei ani.
Marea problemă, furtul pe toate căile
– Dar cei care administrează o fermă piscicolă existentă?
– Trebuie să spun că cei mai mulţi se descurcă foarte greu. În primul rând ne confruntăm cu furtul de peşte. Cum suprafeţele luciului de apă nu depăşesc, nu de puţine ori, trei-patru sute de hectare, paza e ca şi inexistentă. Mai mult, nimeni nu ştie, plecând de la ce vă spuneam mai înainte, cât peşte se comercializează pentru că o cantitate uriaşă se vinde fără acte. Acestea sunt în egală măsură pagube pentru fermieri, dar şi pentru stat.
Apoi, un alt factor care diminuează recolta de peşte sunt păsările, în zona noastră cormoranul. Cu un stol de astfel de păsări – protejate prin lege – se poate reduce substanţial în câteva zile producţia de peşte obţinută cu trudă şi cheltuială. Or, fermierul care cumpără materialul de populare, furajele asigură din buzunarul său fenomenul de biodiversitate pentru ca aceste păsări să poată cuibări şi să se poată hrăni. E un lucru de care ar trebui să ţină seama şi statul, aşa cum se întâmplă în alte ţări din UE, cu o compensaţie pentru cei care apără, – în cazul nostru, fermierii – valorile de mediu. Altfel aceştia vor da faliment, vor lăsa fermele pe uscat, iar biodiversitatea cu care ne lăudăm acum va dispărea.
– Şi pentru că aminteaţi de sprijinul statului …
– Vedeţi, crescătorii de albine, cei care se ocupă de viermii de mătase, ca să nu mai vorbim de proprietarii de vaci, oi etc. au primit şi primesc în continuare subvenţii, în timp ce piscicultorii n-au beneficiat de niciun leu sprijin de la stat. Într-un cuvânt, putem spune şi celor care diriguiesc economia ţării că piscicultura nu există în condiţiile în care o instituţie poartă în denumire şi cuvântul pescuit.
Aşadar, iată ce ar trebui să facă în continuare cei din minister pentru a contribui la dezvoltarea pisciculturii. Tot în sprijinul fermierilor am solicitat doamnei ministru refacerea Legii Pescuitului şi Pisciculturii, care să devină mai operativă, mai uşor de aplicat. Am insistat ca termenul de braconaj să dispară şi să fie înlocuit cu cel de furt. Indiferent unde are loc acesta, într-o fermă sau în apele interioare, pedepsele să fie aplicate cu mai multă severitate.
Stelian CIOCOIU