Acum, în toamnă târziu, vinului bun îşi dezvăluie taina

struguri_vinCe-i drept, preţul lor a fost destul de mic, mai ales la poarta gospodăriilor. În zonele viticole, el n-a depăşit 0,50-0,60 lei/kg, dar până la piaţă a urcat la 1 leu. Dacă ar fi să facem conversia în vin, atunci litrul depă­şeşte puţin preţul apei plate. Şi atunci te întrebi: care este câştigul podgorenilor? Pe cel al negustorilor îl ştim, făcând diferenţa între vinul vărsat vândut la 6 lei şi cel al podgoreanului care are preţ de apă chioară. Dar asta este o altă problemă.

S-au terminat de cules viile, că doar ne pregătim să intrăm în iarnă. Strugurii negri, albi şi rozalii au devenit, la grămadă sau separat, must spumos ori vin forţos, pentru doritori şi nu numai. Şi în gospodăriile proprii, ţăranii au învârtoşat budanele şi aşteaptă să stea, unde n-a stat deja, tulburelul din fiert. Mulţi fac vin în casă, dar nu la toţi – e un adevăr – e vinul bun. Uneori, el are miros greu, alteori e prea acru, altădată e încă tulbure la băut, deşi a trecut perioada de fierbere. Şi nu ştii, să explici când îl bei, de ce e aşa.

Într-un tren care leagă, de când a fost pus în circulaţie, estul de vestul ţării, am aflat de la un ţăran bătrân secretul vinului bun. Cel puţin aşa susţinea interlocutorul meu. Iar eu, vi-l spun acum şi dumneavoastră. Pe lângă faptul că e bine ca strugurii să fie culeşi când plesneşte boaba de zeamă – asta se întâmplă după o ploaie mai consistentă, dar curată, fără năbădăi – e indicat, după cum mi-a spus bătrânul, ca vrejii să fie scoşi din teasc, căci ocupă şi mult loc, dau şi un anumit miros vinului. Când mustul începe să se înfurie în vasele mari este tras şi pus în butoaie – sau damigene – foarte bine spălate.

Se spune că acestea nu trebuie spălate cu detergent, ci cu boabe de porumb, care şi curăţă bine interiorul vasului, şi dau vinului, mai apoi, o oarecare tărie. Butoaiele nu se umplu ochi niciodată, căci mustul încă nu a stat din fiert. Abia când dă frigul şi lichidul s-a limpezit definitiv, se trage vinul în vasele pe care le are omul în gospodărie.

Acum se face, cum zicea bătrânul despre care v-am spus, încercarea supremă. Se verifică tăria şi calitatea vinului pentru care s-a muncit atâta. Se umple o cană cu vin şi, din cuibar, unde ouă găinile, se ia un ou proaspăt. Acesta se bagă, după ce a fost spălat, în cana cu vin.

Dacă se duce la fund, înseamnă că vinul e slab, n-are nici zece grade. Deci e bine să se bea repede, căci se strică până în primăvară. Dacă însă oul stă la suprafaţă, este atestarea certă că vinul e de calitate superioară. Şi merge băut până la culesul porumbului de anul viitor. De e sau nu aşa, eu nu am de unde să ştiu. Merită încercat!

Nina Marcu

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email