A fi sau a nu fi… Unde?
„Thirteen Reasons Why“ (Treisprezece motive pentru ca) este numele unui serial difuzat de platforma online Netflix. Filmul spune povestea unui adolescent care ascultă jurnalul înregistrat al unei tinere înainte ca aceasta să se sinucidă și în care protagonista descrie dificultățile prin care trece. Ei bine, specialiștii au remarcat că difuzarea respectivului serial a determinat o creștere spectaculoasă a numărului de căutări pe Internet despre sinucidere și modalitățile de sinucidere.
Potrivit unui studiu publicat în Journal of the American Medical Association, s-a constatat o creștere cu 19% a căutărilor online despre subiectul sinuciderii, considerat îngrijorător de oamenii de știință. Aceștia au cerut platformei Netflix să retragă de pe platforma sa online acest serial, pentru a-i modifica intriga. „Au existat între 900.000 și 1,5 milioane de căutări online suplimentare despre sinucidere în timpul celor 19 zile care au urmat difuzării serialului“, a precizat un profesor de științe informatice. Astfel, căutările online ce au utilizat mesajul „Cum să te sinucizi“ au crescut cu 26%, în timp ce cuvântul-cheie „sinucidere“ a cunoscut o creștere cu 18%, iar sintagma „cum să îți pui capăt zilelor“ a înregistrat o creștere cu 9%. Legat de acest act disperat, în urmă cu vreo 10 ani citeam o știre care consemna faptul că fiul unui miliardar elvețian s-a sinucis. Înainte de a recurge la gestul ultim, tânărul a scris pe un bilet următorul mesaj: „Am de toate… Nu îmi mai doresc nimic…“
De altfel, statisticile relevă faptul că cele mai multe sinucideri au loc tocmai în statele cu cel mai ridicat nivel de trai. La celălat pol, ultimul „indice al fericirii“ arată că cei mai fericiți oameni trăiesc în țări sărace din Africa. Ce concluzie putem trage de aici? Că banii nu aduc fericirea? Credem că răspunsul se află mult mai în „profunzime“, în educația preponderent orientată spre valorile materiale pe care civilizațiile occidentale le-au asimilat în ultimele sute de ani. Într-o societate în care totul e evaluat în bani și atât, în care ideea de om a fost divizată în „fascicule“ gen „consumator“, „resursă“, „individ“ ș.a.m.d., finalul trist e cam previzibil. Într-o societate în care totul e de vânzare și în care dacă nu ai bani nu ai nici dreptul să trăiești, reperele morale nu mai există pentru că nu fac bine la afaceri. Majoritatea tinerilor din țările occidentale (cu excepțiile de rigoare) sunt învățați că, dacă ai bani, poți să ai orice. Absolut orice – de la case la mașini și o viață liniștită…
Oamenii de știință au cuantificat chiar și cât costă sentimentul de iubire… Iar suma e puțin peste 200.000 de dolari. Cum or fi făcut-o, ei știu… Adevărul este că educația occidentală te învață că fericirea vine doar din afara ta. Iar tot ce vine din afară poate fi cumpărat cu bani – glorie, sănătate, fericire, partenerul de viață. Ironic sau nu, după ce trec de prima tinerețe oamenii realizează că nu este deloc așa. Că ceea ce contează cu adevărat în viață nici nu poate fi cumpărat și nici evaluat din punct de vedere științific. Iar unii tineri din ziua de azi, mulți dintre ei depresivi de la vârste fragede, înțeleg repede (după ce au avut la fel de repede tot ce și-au dorit – material vorbind) că nu prea mai au ce să-și dorească. Nu mai au repere și nici busolă. Pentru că au epuizat rapid toate valorile materiale cu care au fost învățați sau mare parte din ele. Nu știu ce să-și mai dorească și se avântă cu capul înainte în alcool și în droguri. Și asta pentru că societatea în care trăiesc „a uitat“ să-i învețe noțiuni precum „cultură“, „spirit“, „sacrificiu“, „iubire“ etc… Din simplu motiv că noțini ca acestea nu „produc“ nimic, mai ales profit…
Cu alte cuvinte, valorile sufletești au fost ignorate în mod intenționat în defavoarea celor trupești. E bine? E rău? Noi nu putem ști… Nu pot să închei fără să reamintesc cuvintele unui înţelept de acum câteva mii de ani… „Înainte de a afla cine ești, mai întâi trebuie să vezi cine nu ești…“ Poate că unii tocmai asta învață: cine nu sunt… Pentru că dacă nu știi cine ești, habar n-ai ce să faci…
Logic, nu?
Bogdan PANȚURU
