Am citit o știre care, sincer să fiu, mi-a cam pus creierul pe bigudiuri… Potrivit unui ziar britanic, armatele țărilor membre UE sunt obligate să atingă cote de reciclare, să limiteze emisiile de carbon și să evite perturbarea faunei sălbatice.
Astfel, mai mulți miniștrii ai Apărării din UE susțin că regulamentele care obligă armatele să atingă cote de reciclare, să limiteze emisiile de carbon și să protejeze speciile de păsări au împiedicat țările europene să se pregătească pentru apărarea țărilor lor.
Într-o scrisoare confidențială văzută de The Telegraph, miniștrii europeni ai apărării susțin că regulile respective au oprit extinderea bazelor militare și au împiedicat antrenamentul piloților de avioane de luptă. Și totul în contextul în care în urmă cu trei ani, Comisia Europeană a îndemnat statele membre să ia în considerare modalități de reducere a emisiilor în activitățile militare.
Raportul „Înverzirea Armatelor” a promovat ideea ca forțele armate să treacă la exerciții de antrenament mai virtuale pentru a reduce emisiile.
Dar, în tot acest context avem o problemă… „Inamicul e obligat în vreun fel să fie eco”… Pentru că este evident, că o armată care respectă regulile de mediu, are dezavantaje evidente… Dar, probabil așa se întâmplă când nu prea ești conectat cu viața reală… Ai senzația că totul e un joc (pe calculator)… Chiar și războiul…
Dar mai avem o problemă, ce ține tot de ecologie. La începutul lunii iunie, a erupt vulcanul Etna. Ce face UE în acest caz? Pentru că erupția unui vulcan poluează cât toate războaiele la un loc… Cât toate mașinile care au circulat vreodată… S-o fi gândit cineva să inventeze un fel de filtru care să elimine cumva poluarea vulcanică? Dacă nu, ar fi bine s-o facă. Nu de alta, dar toată politica eco e dată peste cap. Iar noi ne uităm neputincioși fără să luăm nicio măsură. Ceea ce e inadmisibil… Nu-i așa?
Revenind la treburi serioase. Am primit la redacție un mail de la un senator român care trage un mare semnal de alarmă… Și, printre altele, tot de „protejarea mediului” este vorba.
Reproducem în continuare câteva pasaje din scrisoare: „În calitate de senator al României și chestor al Senatului, îmi exprim îngrijorarea profundă față de modificările propuse la
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și îmi reafirm angajamentul ferm de a apăra interesul general al cetățenilor români. (…) Susțin pe deplin necesitatea accelerării tranziției energetice și a dezvoltării surselor regenerabile de energie în România.
Țara noastră trebuie să își îndeplinească obiectivele europene de decarbonizare și să își sporească independența energetică.
Însă această tranziție nu poate fi realizată prin sacrificarea principiilor fundamentale de protecție a mediului, planificare urbană responsabilă și respectare a drepturilor cetățenilor. Analizând în detaliu propunerile legislative, am identificat riscuri grave care ar putea afecta pe termen lung viitorul comunităților românești:
- Dezvoltare necontrolată a teritoriului prin derogări excesive de la documentațiile de urbanism vor permite construirea fără respectarea planificării locale prezentând riscul deteriorării peisajului rural și urban, cu impact ireversibil asupra identității culturale;
- Afectarea patrimoniului agricol prin facilitarea construirii pe terenuri agricole de calitate fără prioritizarea terenurilor degradate generează pierderea unor resurse alimentare prețioase pentru generațiile viitoare;
- Limitarea drepturilor cetățenilor prin reducerea consultării publice reale în procesul decizional sporește riscul de marginalizare a comunităților locale în fața intereselor private. (…)
Modificările propuse prezintă deficiențe grave față de legislația Uniunii Europene, inclusiv: Încălcarea Convenției de la Arhus privind participarea publică; Nerespectarea directivelor privind evaluarea impactului asupra mediului; Neaplicarea principiului „eficiența energetică înainte de toate”. Aceste neconformități ne expun la proceduri de infringement și la pierderea accesului la fonduri europene vitale pentru modernizarea țării.”
Adevărul e, că multă lume simte, că peste tot în lume, lucrurile au cam luat-o razna… Rău de tot… Că trăim un fel de apocalipsă… Care se manifestă în cele mai stranii moduri. Dar, până la urmă totul depinde doar de fiecare din noi… Și aici vine întrebarea: ce este acest ”fiecare”?
Bogdan PANȚURU