1950, anul care marchează boom-ul plasticului

Share

Pentru a descrie curba producției de plastic în lume este suficient să folosim un cuvânt pe care francezii îl cunosc bine de la începutul răspândirii Covid-19: exponențial. În timp ce omenirea a produs doar câteva milioane de tone de plastic în 1950, această cifră atinge jumătate de miliard în anii următori.

Materialele plastice de unică folosință sunt, de departe, principalul responsabil pentru această creștere vertiginoasă. Potrivit Oficiului Parlamentar pentru Evaluarea Opțiunilor Științifice și Tehnologice (OPECST), în 2015 35,9% din producția de plastic era legată de sectorul ambalajelor. Cu mult înaintea construcțiilor (16%), textilelor (14,5%) și bunurilor de larg consum (10,3%).

Autorităților publice europene le este greu să rămână ignorante când opinia publică nu mai este indiferentă la imaginile „continentului al 6-lea“ format doar din plastic, din inima Pacificului de Nord. Astăzi, între 80 și 85% din deșeurile identificate în mediul marin sunt din plastic, conform datelor Uniunii Europene.

Poluarea cu plastic este însă doar vârful aisbergului. Pentru că plasticul aduce cu sine o amenințare mult mai puțin vizibilă, dar cel puțin la fel de îngrijorătoare. Și mult mai puțin cunoscută publicului. Plasticul este un emițător puternic de gaze cu efect de seră și, ca atare, contribuie activ la încălzirea globală.

Pentru a da un ordin de mărime, s-a estimat că în 2016 producția de plastic a fost responsabilă pentru 2 miliarde de tone de emisii de CO2. Faptul că cei doi producători principali sunt China și Statele Unite ale Americii, ale căror fabrici funcționează în mare parte pe combustibili fosili, contribuie foarte mult la această amprentă de carbon catastrofală.

În plus, rata de reciclare a plasticului este extrem de scăzută și, dacă nu se face nimic, va continua să se adune până la epuizarea resurselor fosile. Se susține că doar 9% din deșeurile de plastic produse între 1950 și 2015 au fost reciclate. Cca. 79% din producția globală este stocată la groapa de gunoi sau eliberată în mediu, 12% este incinerată și restul încă poluează. Această rată de denaturare este atât de scăzută mai ales din cauza limitărilor tehnice. Într-adevăr, o mare parte dintre materiale plastice nu sunt reciclabile. De asemenea, este mult mai profitabil, atât timp cât prețurile petrolului rămân relativ scăzute, să produci plasticul decât să-l reciclezi.

Cu toate acestea, în acest domeniu, Comisia Europeană pare să dea dovadă de un anumit voluntarism și reamintește că „până în 2030 toate ambalajele din plastic introduse pe piața Uniunii (trebuie) să fie refolosite sau ușor de reciclat.“ Un obiectiv care se înscrie în planul de acțiune privind economia circulară.

Îndeplinirea nevoilor consumatorilor sau întreprinderilor, menținând în același timp obiectivele climatice ale Uniunii Europene, dă naștere unei ecuații complexe. Totuși, unele alternative precum ambalajele din hârtie care, în pofida tuturor credințelor, conțin o parte minimă de plastic par a fi idei excelente.

Un studiu publicat în ianuarie de consultanța Ramboll, certificat de agenția independentă TUV și comandat de European Paper Packaging Alliance (EPPA), afirmă că ambalajele de hârtie de unică folosință destinate fast-food-ului vor beneficia întotdeauna de o amprentă de carbon mai redusă decât cea multifuncțională (vesela din plastic).

Dacă aceste rezultate pot părea contraintuitive, studiul se bazează pe analiza precisă a energiei folosite în procesul de spălare și uscare a produselor din plastic multifuncțional. Mai ales că industria hârtiei se poate lăuda cu rezultate excelente în materie de reciclare, cu o rată de 85,6%, ceea ce o face un puternic contributor la economia circulară.

În schimb, unele alternative considerate uneori promițătoare se confruntă cu literatura științifică. Dacă o revenire generalizată la sticlă este tentantă, distribuția sa masivă nu ar permite un bilanț al carbonului foarte favorabil.

Un studiu comparativ realizat în 2008 între borcanele de sticlă și sticlele de plastic folosite ca recipiente pentru produsele pentru bebeluși a arătat că utilizarea plasticului este mai favorabilă pentru mediu decât produsele din sticlă deoarece transportul sticlei, care este mult mai grea decât plasticul, are ca rezultat emisii de CO2 mult mai mari. Un alt studiu care analizează băuturile răcoritoare a găsit rezultate similare, oferind din nou avantajul plasticului față de sticlă.

Renunțarea la plastic este urgentă, dezvoltarea pe scară largă a alternativelor viabile și responsabile din punct de vedere ecologic este la fel de urgentă, aceasta fiind o adevărată provocare pentru țările Uniunii Europene.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU