Ecologia și agricultura, domenii importante?

Asociația Fermierilor din România (AFR) este o asociație care intenționează să aibă un discurs nou privind protecția naturii și a mediului și dorește să lupte împotriva exceselor ecologismului. Suntem într-adevăr exasperați de discursul apocalipsei care face mult rău țării noastre.

Considerăm că trebuie să ne liniștim puțin și să devenim rezonabili, mai degrabă decât să ne scufundăm în isterie. În plus, trebuie să refuzăm să amestecăm subiectele „societale“ cu subiectele de mediu, așa cum fac partidele verzilor și chiar anumite ONG-uri mari. Nu, nu există nicio legătură directă între ecologie și tezele deconstrucției, vrem să spunem stop acestei amestecări de genuri.

Suntem atașați de peisajele noastre și de modul nostru de viață și ne-am săturat ca lumea ecologiei să fie mereu în fruntea deconstrucției, dorind să punem capăt Turului ciclist al României, să scoatem brazii de Crăciun și să nu mai mâncam carne din porcul tăiat de Crăciun, la fel din mielul sacrificat de Paște. Susțin că o altă ecologie este posibilă, o ecologie rațională, pozitivă, care încetează să-și facă dușmani peste tot. Asociația noastră are deja 1.850 de membri, iar acest lucru este excepțional pentru o asociație. Majoritatea dintre aceștia doresc ca și activitățile lor să fie apărate în fața „tăvălugului verde“.

Fără îndoială, încă din secolul al XIX-lea, mișcarea ecologistă postulează că omenirea se va confrunta cu probleme de mediu majore care vor ajunge să amenințe specia umană sau să afecteze de durată „civilizația“. Această viziune asupra lumii a rămas foarte mult timp limitată la sfera ecologiei. Noutatea astăzi este că elitele politice și economice au preluat fără nuanță acest diagnostic de „criză ecologică“, în special pentru că s-au convins de existența unei „urgențe climatice“. Cu toate acestea, există două probleme cu această „criză”.

Prima este legată de faptul că suntem ignoranți. Există într-adevăr încălzire globală, dar nu știm cu adevărat, contrar a ceea ce relatează mass-media, care vor fi consecințele. Suntem azvârliți într-un tablou apocaliptic, dar, studiind subiectul mai atent, ne dăm seama că există multe incertitudini și că cel mai rău nu este absolut sigur.

A doua problemă este faptul că nu putem să dezvoltăm un răspuns adecvat: nu există nicio soluție viabilă pentru a face față problemei pe care credem că am identificat-o.

Inspirate de frică, unele state sunt totuși în proces de dezorganizare a economiei lor, reformând prea radical politica energetică.

Catastrofizarea este un „consilier slăbuț“ care, prin „sfaturile“ date, va duce la probleme sociale majore și la neliniște multă în rândul cetățenilor… Realitatea este că este mult mai probabil să se catastrofizeze în sine cel care provoacă prăbușirea, mai degrabă decât un eveniment apocaliptic de tip climatic.

Priviți Germania, care în termen de 72 de ore vrea să-și reconecteze centralele nucleare, refuză în cele din urmă să aprobe sfârșitul motorului termic propus de Comisia Europeană și decide să investească 100 de miliarde de euro în armata sa. În trecut, ea s-a gândit că poate salva Pământul și brusc renunță la tot pentru a spera să-și salveze pielea. Orizontul politicii este un spațiu restrâns, a doua zi nu este spațiul infinit al Mamei Pământ și al Calendelor grecești ale secolelor viitoare. Catastrofismul ecologic ne îndepărtează de realitățile concrete. Acesta este motivul pentru care, mai degrabă decât prorocirea sfârșitului lumii, trebuie să ne facem griji pentru viața de zi cu zi.

Comunitatea ecologistă este deja catastrofală și își petrece timpul speriind oamenii, iar acum iată că pune sare pe rană fluturând un instrument coercitiv care împarte profund populația.

În mediul ecologiei există o dimensiune autoritară evidentă. De asemenea, este perfect în concordanță cu diagnosticul pus: dacă criza este așa cum este descrisă, atunci pe bună dreptate trebuie propuse măsuri puternice și coercitive. De aceea tot repet că nu se pot critica măsurile propuse de anumiți ecologiști fără a pune în discuție diagnosticul apocalipsei.

Nu cred că intenția imediată este de a înființa o societate de supraveghere generalizată.

Acestea fiind spuse, nu m-ar mira dacă pe viitor anumite ONG-uri ale verzilor vor susține o formă de autoritarism dacă aceasta ar fi pusă în aplicare într-o zi din motive ecologice sau presupuse ecologice. Prin urmare, trebuie să rămânem vigilenți.

În curând vom atașa toate sectoarele economiei naționale: agricultura, industria etc. pentru că putem estima că orice activitate este o sursă de poluare cu dioxid de carbon, protoxizi de azot etc. Toate activitățile administrate de Stat se vor desfășura ignorând toate celelalte subiecte și ne vom îndrepta inevitabil către politici de descreștere economică. Priviți unde suntem cu politicile energetice care au perturbat producția de energie electrică până la punctul de a face țara noastră din ce în ce mai fragilă din punct de vedere economic. Obiectivul principal al unei politici energetice nu este reducerea poluării, ci asigurarea unei aprovizionări abundente și ieftine. Totuși, dacă încredințați tema energiei unui minister al ecologiei, acesta va ajunge mereu să o uite sau să o facă un obiectiv secundar…

În general, ar fi util să revenim la noțiunea de mediu, care a dispărut complet pentru că transmite mai puțină pasiune și iraționalitate decât noțiunea de „ecologie“!

 

Dr. ing. Daniel BOTANOIU