Tălăngile elveţiene care sună româneşte

bovine-cu-talangiPreotul Crăciun Dănuţ, din Târgu-Lăpuş, satul Dobric, are o mică afacere cu produse pentru zootehnie. Plecat la un doctorat în Elveţia, văzând cum alţii îşi uşurează şi eficientizează munca în gospodărie, s-a gândit că n-ar mânia pe Cel de Sus şi nici pe enoriaşi dacă ar pune pe picioare o firmă prin care să importe ustensilele necesare celor care cresc animale în ogradă. Aşa că, prin mila Domnului şi îngăduinţa oamenilor, s-a născut firma Evoluţia Dan.

Gardul electric „protejează“ afacerea

Prin această firmă, preotul importă instrumentar veterinar, produse zootehnice, şei de călărie, echipament de echitaţie, maşini de tuns etc. Însă produsul care i-a făcut afacerea rentabilă şi i-a adus un plus de notorietate a fost gardul electric. „El ne-a lansat şi ne-a ajutat foarte mult. Am fost prima firmă din România care a adus sistemul de gard electric şi – slavă Domnului! – oamenii au început să priceapă, mai întâi în Ardeal, acum în toată ţara, că este deosebit de util. În ultimul timp vindem peste 2.000 de sisteme de gard electric pe an. Ne bucură să ştim că un om, care şi-ar irosi vremea păzind 2-3 vaci, poate să facă alte lucruri utile în gospodărie. Sigur aţi văzut prin Ardeal, prin Maramureş că toate dealurile sunt împânzite de fire. De multe ori nici nu mai sunt efectiv garduri electrice pentru că animalelor le-a intrat în reflex faptul că ar putea fi electrocutate. De fapt, animalul nu păţeşte nimic, e numai un şoc, o durere scurtă de-o simte şi-n măsele şi nici pe pariu nu se mai apropie a doua oară de fire.“ La fel de mândru este şi de şeile aduse din Franţa şi Elveţia. Preţul de vânzare al acestora porneşte de la 650 de lei şi ajunge până la 2.500 de lei.

Cizme antiger

Bine vândute sunt şi instrumentele pentru îngrijirea copitelor animalelor. Cleşti şi cleştişori mai mari sau mai mici, cu zimţi şi fără zimţi, ferăstraie, cuţite, un arsenal întreg care, dacă n-ai şti la ce foloseşte, ai zice că a făcut parte din setul de tortură ce a schingiuit trupul lui Gheorghe Doja înaintea arderii sale pe rug. „Acestea sunt pentru igiena copitelor animalelor care stau mai mult în stabulaţie liberă. Cu un cleşte simplu şi unul dublu articulat, care are mai multă forţă, orice crescător de animale se poate îngriji singur de igienizarea copitelor. De acum trei ani, de când le-am descoperit la o expoziţie în Franţa, vând bine nişte cizme ce pot rezista la temperaturi de până la -70 de grade Celsius. Când am pus mâna pe ele nu mi-a venit să cred cât de uşoare sunt. Tot bine se vând şi maşinile de tuns animalele. De curând am adus din America un produs special, care dă un luciu şi o prezentare deosebită părului animalului, fiind prima dată când acestea pot fi înfrumuseţate“, spune preotul.

„Sună-n asfinţit talanga…“

Decizia de a încerca să împletească activitatea parohială cu derularea unei mici afaceri, care să fie de ajutor sieşi şi celor din jur, a luat-o în timpul cât a durat pregătirea şi susţinerea unui doctorat în Ţara Cantoanelor. „La întoarcerea din Elveţia n-am simţit că superiorii mei ar avea nevoie de studiile şi pregătirea mea. Am rămas în continuare într-o parohie micuţă şi consider că sunt de folos oamenilor cu ceea ce fac acum. Parohia e în Dobric, un sat cu o sută şi ceva de familii. Cred că m-am achitat şi mă achit cu devotament de misiunea de preot. Biserica nou construită e tot timpul plină, iar creştinii din parohie nu protestează că, vai!, popa al nostru e afacerist, ba dimpotrivă! pe lângă mine mai trăiesc câţiva oameni muncind, plus că plătesc taxe şi impozite statului. Dintre produsele importate, dragi îmi sunt şi tălăngile! Cât am fost în Elveţia am dus vreo 60 de tineri, din Maramureş, la stagiatură. Îi vizitam săptămânal şi când ajungeam pe dealurile alea şi auzeam clopotele de la gâtul vacilor lor sunând în munţii Elveţiei mi-am zis că trebuie să aduc şi eu, să le audă oamenii şi prin munţii şi dealurile noastre. Întotdeauna m-am întrebat amuzat dacă vacile noastre înţeleg cum sună clopotul ăla în elveţiană ori clopotul are rezonanţă românească? Vă spun că, de multe ori, seara, la mine la ţară, ies afară şi aud tălăngile cum bat. Şi-atunci

mi-aduc aminte de scheciul ăla cu „Danga-langa, langa-danga/Sună-n asfinţit talanga/Şi de la păşune, iaca/Tacticoasă vine vaca…“, încheie râzând Crăciun Dănuţ.

Paul ROGOJINARU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email